Car Talk

de Teodor BÂRSAN

Teodor_Bârsan„Câteva amintiri, un corp bătrân şi câteva ţigări de contrabandă”, îmi spusese omul după lunga sa mărturisire. Era noapte şi ploua. Mergeam încet căci nu mă grăbeam nicăieri. Pasagerul meu tocmai se întorcea către căminul de persoane vârstnice şi îmi povestise viaţa lui, viaţa pe mare, sticlele de rom, havanele, femeile, era nostalgic când povestea de ele şi totuşi era mulţumit de viaţă. Ar fi vrut să aibă copii, nu regreta nimic dar nici nu se lauda cu sutele de femei decât cu poate, marile iubiri. Am înţeles de la el că unde nu e dragoste, toate femeile sunt la fel şi am realizat că toate buzele pe care le-am sărutat au fost la fel, pielea avea acelaşi miros, sânii aceeaşi textura, fiecare act sexual era la fel, ridurile, porii, părul, totul era la fel. Diferit ca formă, însă în esenţă la fel. Sexual o femeie, la fel ca şi un bărbat nu are niciun fel de unicitate dacă scoţi iubirea din ecuaţie. „Aceeaşi penetrare, aceleaşi buze muşcate, acelaşi sfârcuri ronţăite, îţi dai seama că totul e la fel. Dragostea, iubirea schimbă asta, dar tocmai asta e problema! Ai cojones pentru aşa ceva? Te ţine? Iubirea nu e pentru pămpălăi. Nu oricine poate să aibă o familie, cum nu oricine poate să iubească. Nu înseamnă ca dacă ţi-ai tras-o de mii de ori ai iubit. Dimpotrivă. Probabil că nu ai iubit deloc. Nu ţi-ai asumat nimic.”
Avea dreptate bătrânul. Mi se părea că vorbeşte aiurea, dar îi dădeam dreptate. Plecasem de acasă fără să ştiu asta. Le aflam acum de la un bătrân fără familie, un bătrân care locuia într-un azil pentru persoane vârstnice şi care din când în când pleca în lume de unul singur. Eu plecasem, cu un singur gând. Cumva să mă pierd. Dacă aş fi stat pe loc aş fi înnebunit. Dar aşa în continuă mişcare…. era altfel.
„Aveţi mulţi prieteni la cămin?” l-am întrebat.
„În afară de Dumnezeu, nu. Dar la Dumnezeu nu poţi să vii ca un mocofan, cu mâna în cur. Pentru asta tre’ să fii şi mai bărbat. Ca să iubeşti o femeie, trebuie să fii bărbat adevărat, dar ca să îl iubeşti pe Dumnezeu tre să fii erou. Nu merge oricum. Ar mai fi prieteni de şah şi table. Ştii ce faci la cămin? Îţi aştepţi moartea, ca pe un musafir şi cu puţin mai mult noroc, îl aştepţi pe Dumnezeu. E o aşteptare plăcută dacă ai trecut peste frica morţii. Care e iar o dovadă că nu poţi sau nu vrei să iubeşti sau nu ai iubit vreodată. Că eşti un căcăcios şi nu ai riscat, nu ai sacrificat nimic în viaţă.”
Ajunsesem la o curbă strânsă, iar bătrânul îmi arată o cruce.
„Aici a murit unul, se logodise recent. Era fericit nevoie mare şi mergea cu 200 la ora. S-a făcut praf. A murit de fericire. Până şi în asta trebuie să ai măsură.”
„Vezi că aici e radar. Las-o încet” mă atenţiona bătrânul când întrarăm într-o comună amărâtă.
„Mă, să ştii că în afară de ţigările astea nu am ce îţi da. Poate puţină minte şi ceva tupeu că te văd cam speriat de viaţă. Eşti speriat de mama focului, dar nu te opreşti, mergi înainte! Aşa-i?”
„Aşa o fi” i-am spus râzând.
„Lucrul ăsta îl respect!”
Aş fi vrut la un moment dat să scap de bătrân. Deja îmi irosisem ceva ani din viaţă făcând ce nu trebuia. Nu vroiam să ajung că el. Realitatea era dură şi arată cu degetul că o ţaţă proastă către mine.
„Uite, uite acolo” îmi arată bătrânul două prostituate care îşi căutau client.
„Da, trist”, am spus eu.
„Trist, zici? Fetele astea nu au nicio iluzie. Spre deosebire de mine şi de tine. Mai ales de tine. Iluziile mele sunt din ce în ce mai rare. Iluzia că nu o să dau în demenţă, că nu o să mă piş pe mine în pat, că nu voi cunoaşte suferinţa veşnică, că poate am să ajung să iubesc până mor. Să iubesc cu tot sufletul.”
„Aveţi pe cineva, la cămin, sau…”
„Nu, băiete m-am referit la Dumnezeu. Dar dacă îl iubeşti pe Dumnezeu poţi iubi şi o femeie fie ea curvă sau magistrată. “
„Tre’ să bag benzină.”
“Bagă tinere”
Am tras pe dreapta la o benzinărie şi m-am dat jos din maşină. Bătrânul se dăduse şi el jos şi îşi aprinse o ţigară. Mă panicasem.
„Fumaţi mai departe, că cine ştie..”
„Aşa e, ai dreptate,” a spus el zâmbind. „Dar nu te mai speria aşa, că nu te văd bine mai târziu. Dacă te sperii de un căcat de ţigare, cum ai să supravieţuieşti unei iubirii, unei femei, unei familii, unei realizări?”
I-am făcut plinul, apoi ne-am urcat în maşină. Bătrânul părea oboist, dar era tot zâmbitor. De fapt nu-mi amintesc o clipă să-l fi văzut trist sau supărat. Îşi dădu scaunul pe spate şi dormi o bună bucată de drum. Când ajunsesem la destinaţie, la căminul de bătrâni, se trezi puţin încruntat, privi pe geam şi îmi spuse zâmbind:
„Am colindat toată Europa, Mediterana şi Atlanticul de Sud că să ajung în coteţul ăsta. Mulţumesc pentru drum. Ai grijă şi nu te depărta prea tare!”

TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…