De ce nu Victor Ponta? 22 de argumente simple şi la obiect

de Vlad BADEA

Vlad_BadeaCând am decis să încropesc articolul de faţă, nu identificasem „decât” 20 de argumente. Între timp, campania electorală a evoluat în autenticul stil dâmboviţean, scoţând la iveală date noi, dar nu mai puţin relevante. Prezint mai jos lista mea de motive care mă îndeamnă să dau un vot de blam lui Victor Ponta în alegerile prezidenţiale care vor avea loc peste câteva zile.

1. Victor Ponta a plagiat în teza sa de doctorat, pentru care a obţinut distincţia summa cum laude. Coordonatorul lucrării sale, mentorul său academic şi politic (şi prim-ministru al României), Adrian Năstase, a fost condamnat de două ori la închisoare pentru acte de corupţie săvârşite în exerciţiul funcţiei.

2. Victor Ponta a fost în acelaşi timp procuror şi agent acoperit al SIE – incompatibilitate prevăzută atât în constituţia din 1991 (în vigoare atunci), precum şi în cea din 2003 (în vigoare astăzi). Altfel spus, a încălcat constituţia.

3. Victor Ponta a profesat ca procuror anticorupţie. Câţi politicieni corupţi a arestat Victor Ponta?

4. Victor Ponta e autorul principal al acţiunii de subminare a statului de drept (atâta cât era) în vara anului 2012, decredibilizând pe plan extern parcursul democratic al României.

5. Oltchim;

6. CFR Marfă;

7. Roşia Montană;

8. Gazele de şist;

9. Marţea neagră;

10. Ratarea regionalizării şi a modificării Constituţiei, angajamente electorale;

11. Ordonanţa de urgenţă privind modificările aduse legii educaţiei;

12. Ordonanţa de urgenţă care înlesneşte traseismul politic al primarilor;

13. În general, cele foarte multe ordonanţe de urgenţă (peste 250, la număr);

14. În doi ani şi jumătate de când guvernează România, singura măsură de impact pe care a produs-o este aceea de a fi redus preţul pâinii cu 10 bani (tâlcul exagerării se înţelege, sper, de la sine).

15. Victor Ponta nu-şi asumă niciodată nicio decizie. Grăitoare sunt cazurile Roşia Montană şi CFR Marfă, când a încercat să plaseze răspunderea asumării unei decizii în competenţa Parlamentului, respectiv, a CSAT, în ciuda faptului că nu intră în atribuţiile Parlamentului să legiferează contracte, ori a CSAT să privatizeze companii de stat.

16. Victor Ponta nu are o viziune personală, idei sau convingeri despre drumul pe care trebuie să-l parcurgă România în maturarea sa. Stat dezvoltator sau stat minimal? Stat centralist sau regiuni autonome? UE sau China? Căi ferate de mare viteză sau autostrăzi? România şi Republica Moldova: ţări distincte sau destin comun? Politici imigraţioniste flexibile sau rigide? Pe scurt: România, încotro? Toate aceste teme sunt acoperite de prea-zgomotosul şi superficialul obiectiv declarat al luptei împotriva „regimului Băsescu”, dublat de sloganul naţionalist „Mândri că suntem români”. Nimic de substanţă despre România.

17. Victor Ponta nu are ideologie sau afiliere doctrinară. Este social-democrat, dar se afirmă susţinător al armatei, bisericii şi monarhiei, făgăduind de curând chiar un referendum pentru monarhie (toate acestea în deplină concordanţă cu preceptele socialismului, desigur!). Mai interesant este, poate, că nu a sprijinit efectiv decât foarte rar candidaţii partidului său în alegeri prezidenţiale (conform propriilor mărturisiri), lucru care denotă o inconsistenţă măcar de loialitate, dacă nu de ideologie.

18. Victor Ponta nu este niciodată grav în acţiunile sale publice. Indiferent de situaţia cu care are de-a face, de la şedinţele săptămânale de guvern şi întâlniri cu oficialităţi, la inundaţii sau alte întâmplări nefericite, Victor Ponta este întotdeauna senin şi pus pe şotii.
19. Victor Ponta nu s-a dezis niciodată public, explicit şi categoric, de corupţii din partidul pe care îl conduce.

20. Opiniile lui Victor Ponta despre Rusia, Ucraina, Siria, Statul Islamic, reforma UE şi alte subiecte de politică externă se rezumă de fiecare dată la exprimări de tipul „trebuie să fim solidari cu partenerii euro-atlantici”, ca şi cum România nu poate avea un punct de vedere al ei, un rol pe care să îl joace ferm şi dezinvolt în politica mare, internaţională, în conformitate cu propriile-i interese, aspiraţii şi necesităţi. Alinierea oricând şi oricum la deciziile altora nu dovedeşte decât o lipsă crasă de cunoaştere a propriei ţări şi un acut complex de inferioritate (reliefat şi prin episodul acceptării înjositoare a celor „11 porunci” ale preşedintelui Comisiei Europene, în vara anului 2012).

21. Victor Ponta nu înţelege complexitatea şi profunzimea temelor pe care le implică guvernarea unei ţări membre UE şi NATO.

22. Existenţa politică a lui Victor Ponta se întemeiază întru totul pe existenţa politică a lui Traian Băsescu. Nu există niciun alt motiv care să justifice fără echivoc funcţia ori candidatura lui Victor Ponta. Victor Ponta nu s-a remarcat prin oratoria înflăcărată, prin patosul cu care apără cauza celor mulţi, prin vreo acţiune publică admirabilă, prin statornicia faptelor şi principiilor sale, prin intelectul strălucit, ori prin CV-ul său nepătat. S-a găsit pur şi simplu la momentul politic oportun – atunci când lumea s-a săturat de Traian Băsescu. Merită oare pentru atâta lucru să ne reprezinte ca Preşedinte?

VLAD BADEA a studiat la Universitatea Babeș-Bolyai și la University of Leiden, a fost Research Assistant la Netherlands Institute of International Relations Clingendael și, desigur, este absolvent de Carabella târgovișteană…