2017: Globul de cristal și/sau teoriile conspirației – La șase luni de la evenimentul respectiv, strategia post-Brexit a Londrei pare a fi din ce în ce mai haotică – spune editorialul din cel mai recent număr al săptămânalului The Economist. Dar eu v-aș invita să nu ne grăbim să pariem pe dezastru – englezii au trecut și prin crize mai mari și tot și-au revenit (plus că au supraviețuit inclusiv despărțirii Beatlesilor!). Plecarea lor din UE, pe care nu am dorit-o, nu e neapărat o dramă, ci poate fi și o oportunitate – pentru ei și pentru UE. Anul 2017 ne va da suficiente subiecte de discuție – fie și numai pentru faptul că vom avea trei alegeri determinante pentru viitorul UE (Olanda, Franța, Germania). În mod normal, aș crede că dreapta mainstream va câștiga în Olanda, că François Fillon va deveni președinte la Paris și că doamna Merckel va rămâne cancelara Germaniei. Dar istoria foarte recentă ne arată că devine tot mai greu și mai riscant orice pariu privind viitorul politic al lumii noastre. Așa că, să fim de acord, se poate întâmpla aproape orice, oriunde. În paralel, „primul an Trump” ne va da o imagine mai clară despre noua (?) poziționare a Statelor Unite – care, atenție, s-ar putea să nu fie tocmai nouă (e ceea ce, personal, cred). Primesc multe întrebări despre maniera în care D. Trump s-ar putea înțelege cu Vladimir Putin (și pe seama cui) – drept care îi încurajez pe toți prietenii să nu cedeze în fața teoriilor conspiraționiste care, cu siguranță, vor invada și anul 2017. Tot ce pot să spun este că și ultimii doi președinți americani (G.W. Bush și B. Obama) au încercat un „reset” cu Rusia (fiecare in felul său), dar rezultatele au rămas cele pe care le știți. Cu siguranță vom mai vorbi despre terorismul jihadist, despre show-uri marțiale nord-coreene, despre unele excentricități politice pe undeva prin Africa, America latină sau țări ale Pacificului. Iar China este, pur și simplu, prea importantă pentru a o putea trece cu vederea. În plus, recomand tuturor prietenilor să fie mai atenți la ce se întâmplă „prin vecini” – adică prin țările din jurul nostru, toate. Surprize plăcute sau neplăcute (nouă, lor sau tuturor) sunt oricând posibile. Deci, mai presus de toate, vă invit să rămâneți moderat-optimiști și calmi privind viitorul imediat, să citiți și să citați numai surse verificate și verificabile, să vă feriți de manipulare, să nu șeruiți toate aberațiile spectaculoase care vă cad sub ochi și, cum spuneam, să fiți mai exigenți în privința teoriilor care se vântură cu parfum de conspirație pe Internet, Facebook etc. Nimeni nu are un glob de cristal în care să vedem viitorul, dar bun simț (inclusiv al lecturii și al interpretării) trebuie să avem cu toții.
100 de ani – dar merge mai departe… – Am o veste bună pentru voi toți, cei care iubiți Istoria și istoricii. L-am vizitat pe unul dintre cei mai simpatici, vorbăreți și tineri istoriografi din toți cei care există: domnul Neagu Djuvara. Iar vestea bună este că l-am găsit bine sănătos și cu mare chef de povestit în locuința sa din București, îngrijit de minunata sa fiică, venită de la Paris special pentru a trece alături de tată pragul dintre ani. L-am avut ca profesor prin ultimii ani de facultate, când domnul Djuvara ne-a ținut un curs de „Teoria elitelor” (la invitația dnei Zoe Petre, decan atunci). Au fost apoi ani în care mă vedeam des cu domul Djuvara, la câte un ceai, prilej cu care discutam Istorie, ne tachinam (dânsul mai inspirat, eu mai timid) sau divagam pe seama… femeilor. Orice se poate spune despre dânsul, dar două lucruri sunt certe: a citit multă Istorie și a cunoscut multe doamne și domnișoare, inclusiv – desigur – în lunga-i carieră profesională. Soția domnului Djuvara, o franțuzoaică foarte frumoasă, cu ochi albaștri, din păcate a murit de curând, la vârsta de 99 de ani și 10 luni! Alături de câțiva prieteni de la Fundația Dignitas l-am găsit așadar bine pe domnul Neagu Djuvara, fiica sa ne-a asigurat că e la fel de pus pe glume, iar domnia sa gazda ne-a povestit pe larg fie Istorie, fie cum s-a lăsat de fumat, acum 60 de ani (o decizie în care unele femei au jucat un rol important!). Noi i-am dus cărți și ceva dulce (să vă spun un secret: îi place ciocolata) și am primit în schimb autografe. Vă reamintesc că domnul Neagu Djuvara s-a născut în august 1916, la câteva zile după ce România a intrat în Primul Război Mondial. Dar, azi, este încă zâmbitor și limpede la minte – ceea ce i-am dorit pe mai departe și dânsului și vă doresc și dvs., tuturor, pentru acest 2017 care a venit!
Era Obama – S-a sfârșit „era” Barack Obama… Cum oare îl va reține Istoria? A fost un președinte bun? A fost unul slab? A greșit pariind pe rațiunea liderilor Iranului? A făcut bine că nu l-a bombardat pe Bașar al Assad? A meritat premiul Nobel? Multe întrebări, tot atâtea posibile răspunsuri…
Jaruzelski – Mersul lumii, firul Istoriei… Acum 35 de ani, pe 13 decembrie 1981, generalul W. Jaruzelski (în foto, mai jos) decreta „starea de urgență” în Polonia. Începea criza finală a comunismului în Europa. Peste alți 10 ani se dezintegra URSS. Reflectați, totuși, câte schimbări au avut loc în aceste trei decenii.
ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; este noul ambasador al României la UNESCO…