APARIȚIE EDITORIALĂ LA PARIS – Frumoasa lume a teatrului și a actorilor români, în inima Parisului… Dragi prieteni reali sau virtuali, cu bucurie vă anunț apariția, la Paris, la editura L’Harmattan, a unei cărți („Portraits d’acteurs”) dedicate actorilor români din ultimul secol – de la Elvira Popescu la George Constantin, plus mulți alții. Autorul este un veșnic tânăr și energic autor, iremediabil îndrăgostit de teatru, în vârstă de 95 de ani, pe nume Ion Mihăileanu – care a publicat aceste portrete memorabile în presa culturală românească a anilor ’70-’80, iar ieri seară a avut bucuria de a participa, alături de familie, prieteni și invitați, la o lansare a cărții care s-a transformat într-un spectacol în sine, în frumoasa „sală bizantină” a Palatului de Béhague din Paris, aproape la „picioarele” Turnului Eiffel. Ion Mihăileanu este – ați ghicit – tatăl regizorului franco-român Radu Mihăileanu dar este și patriarhul unei familii cu doi fii, mai mulți nepoți și mulți prieteni. Imaginați-vă că, la eveniment, am avut plăcerea de a sta între Yasmine Reza (una dintre cei mai bine cotați dramaturgi ai Franței contemporane, a cărei piesă „Conversație după înmormântare” se joacă la București cu succes, la Teatrul Bulandra, în regia lui Ducu Darie) și Vladimir Cosma, arhi-cunoscutul compozitor francez cu rădăcini românești, devenit clasic prin câteva dintre cele mai celebre coloane sonore ale cinema-ului francez! Nu departe era scriitoarea și animatoarea culturală Cristina Hermeziu, a cărei ultimă carte de poezie („Parisul nu crede în lacrimi”, Ed. Junimea, Iași ) se află în acest moment pe noptiera mea (și a altora). După celebrarea domnului Ion Mihăileanu și a cărții sale, a urmat obișnuitul „vin d’honneur”, prilej cu care s-au făcut multe poze. O seară frumoasă, în care am fost onorat să reprezint UNESCO într-un eveniment la care Ambasada României și prietenul ambasador Luca Niculescu au arătat, odată în plus, ce lucruri bune se pot petrece pe pământul românesc al Parisului…
UN ÎNCEPUT DE OCTOMBRIE – Salutări din Orașul lumină! Lumina toamnei, lumina serilor liniștite. Cu Sena crestată de vase, fără răgaz… Și cu un Turn, undeva, mai departe. Sau mai aproape. Sau mai departe. După cum îl simte fiecare.
ALEGERI AMERICANE – Dezbaterea tv – prima dintre cele trei – dintre Hillary Clinton și Donald Trump a început spectaculos. Prima jumătate de oră – prima din cele trei de acum – arată cât de diferiți sunt între ei acești doi competitori. EDIT la final: desigur că s-a discutat mai mult politica internă decât cea externă (pentru că cei care vor vota așteptau asta), dar, în opinia mea, a fost o oră și jumătate mai palpitantă decât o finală sportivă.
DISCURSURI, MINUTE, DESTINE- Când ești în situația, onorantă, de a ține un discurs în Adunarea Generală a ONU (sesiunea de anul acesta a avut loc în aceste zile), protocolul instituției îți sugerează să nu depășești 15 minute. La sesiunea la care am participat (o poză mai jos), mi-am împărțit discursul jumătate în franceză, jumătate în engleză și, la o cronometrare simplă, au rezultat în jur de 14 minute. De fapt, pentru fiecare vorbitor, ceremonialul prelungește semnificativ durata evenimentului: ești preluat dintr-o sală alăturată, ești condus pe podium, apoi salutările de rigoare președintelui/președinților de ședință, după care ești condus în spatele scenei și revii în sală etc. Media de timp a discursurilor din ultimii ani, la scară mondială (au calculat cei de la The Economist), este de cca 20 de minute. Cel mai lung discurs, se pare, rămâne cel din 2009 al ex-liderului libian Muammar Gaddafi – care a vorbit, atunci, preț de 1 oră și 36 minute (!), ceea ce nu l-a salvat, doi ani mai târziu, de un sfârșit pe care vi-l reamintiți…
ADRIAN CIOROIANU este profesor universitar, istoric, jurnalist, eseist și un important om politic; este noul ambasador al României la UNESCO…