Alexandra NEAGU – Deconectarea de la rețea

Autovehicule. Blocuri. Străzi. Oameni pribegi. Cotidianul rigid. Minţi setate pe atingerea „nimicului” cu un click. Multe taste. Puţine zâmbete.

Am încercat o deconectare treptată de la reţeaua mult prea încărcată de „trebuie să faci!”, nu de „vreau să fac!” şi am reuşit acest lucru prin implicarea în activităţi de vară frumoase, bazate pe nevoia de cunoaştere şi de ascultare a adolescenţilor care mă înconjurau, fiind una de-a lor. Comunicarea, respectul faţă de propria persoană şi faţă de echipă, buna dispoziţie şi continua redescoperire a locurilor şi lucrurilor deja tivite cu pasul şi privirea definesc o experienţă unică din viaţa mea, o contopire de noi valori, de noi prieteni, de noi întoarceri în minunata copilărie. Atelierele de vară au adus şi alte orizonturi în prisma gândirii mele, m-au făcut mai atentă la importanţa muncii în echipă şi la detaliile care o păstrează unită, precum: spiritul de sacrificiu, o bună comunicare şi respectul reciproc desăvârşit.

Totul a început să prindă contur şi culoare în momentul în care ne-am format grupul de adolescenţi visători şi neliniştiţi, dornici de tot ce constituie „nou” şi „frumos”. Deşi având orizonturi şi percepţii diferite, am ajuns cu toţii la un punct comun, la baza unei axe pe care am construit-o împreună. Un prim pas l-au făcut coordonatorii noştri, care au depus mult efort în modelarea şi îmbunătăţirea  competenţelor noastre. Universul ludic a fost creionat iar în ochii noştri prin diverse jocuri, menite să ne ajute în comunicare şi exprimarea clară a sentimentelor şi gândurilor noastre.

O mare doză de cunoaştere a propriilor origini, a etapelor de evoluţie a neamului românesc ne-a fost oferită prin intermediul unui tur unic al oraşului Târgovişte, loc încărcat de tradiţie la tot pasul, în care istoria se ţese încă pe zidurile vechi din „Curtea Domnească”, pe străzile „centrului vechi” unde a rămas drept mărturie a trecutului primul geamlâc turcesc. Stilurile arhitecturale din Târgovişte reprezintă un adevărat „bazin de talente” după cum afirmă Valentin Mandache, arhitect, geolog şi istoric. Se remarcă stilul neomodernist, cu case de tip „vagon”, care prezintă o copertină specifică cu simbolul păunului sau al scoicii, acoperişul pătrăţos, cu balcoane bufante sau brâul cu motive tradiţionale, decorul fiind unul floral. Stilul internaţional, cu precădere interpretarea provincială a „micului Paris” impresionează prin clădiri organice, cu proporţii potrivite care exprimă un pitoresc deosebit. Stilul naţional se impune prin ferestrele de tip „icoană” formate din trei piese, lucru care simbolizează Sfânta Treime sau „regula de trei” (funia cu trei fire, veranda cu trei registre), turnul de culă, acoperişul de tip solzi din zinc şi ocniţele moldoveneşte (ferestre oarbe). Arhitectura mediteraneană (1938-1939) aducea aristocraţilor confortul celor mai impunătoare case, cu săli mari, cu parchet sau gresie, cu ogive (specific spaniole), iar tencuiala era una specială, imitând plaja umedă. Perioada comunistă a lăsat pete negre pe mozaicul arhitectural târgoviştean, construcţiile fiind unele cu proporţii nepotrivite, vulgare chiar, lipsite de ornament şi caracter.

Experienţa verii 2015, „Atelierele de vară – Şotron” a reprezentat o dovadă a interesului şi a conştientizării importanţei implicării noastre, a elevilor, în încercarea de a schimba societatea rigidă în care trăim. Mulţumesc organizatorilor pentru şansa pe care mi-au acordat-o spre noi cunoaşteri şi coordonatorilor datorită cărora mi-am aşezat noi valori de căpătâi în inimă şi minte. 

ALEXANDRA NEAGU este elevă în clasa a XI-a E, la Colegiul Naţional „Constantin Carabella”- Târgovişte…