În jur roiesc atâtea şi atâtea exemple încât, la un moment dat, vei simţi impetuoasa şi totala nevoie să ridici o barieră, să te refugiezi în spatele ei şi să nu mai auzi nimic… Însă vei constata, cu regret poate, faptul că acea barieră este îngrijorător de fragilă şi că fisuri puternice, zgomotoase, o străbat cu rapiditate şi pare că tehnologia şi mijloacele de difuzare în masă a informaţiilor acaparează fiecare colţ al intimităţii tale, a tuturor.

Cel puţin eu simt asta de fiecare dată, de fiecare dată mai intens şi cu mai multă nelinişte. Nu contest importanţa televizorului, telefonului şi a calculatorului, iar faptul că omenirea a ajuns la stadiul în care să poată transmite informaţii de la un capăt la altul, cu adevărat pe aripile vântului, este o realizare fantastică, ale cărei nuanţe pozitive se împrăştie în raze de soare incandescente din spatele acelor aripi peste toate domeniile vieţii noastre: economic, politic, social, cultural, religios.

Dar nu pot să nu mă întreb dacă nu a observat nimeni, la fel ca mine, norii înfricoşător de negri şi solizi, care ascund furtuni puternice şi vijelii zgomotoase, gata să îşi reverse puhoaiele, care se acumulează treptat în spatele acelor raze aparent atât de călduroase, prietenoase şi liniştite… Fulgere se desprind în grabă în timpul oricărei furtuni şi scânteiază în noapte, luminează, dar distrug tot ceea ce ating, pentru că e atingere aspră, fierbinte… Prea fierbinte!

Pe lângă toate aspectele pozitive ale mass-mediei, exista şi o parte mai întunecată, pe care ne prefacem că o ignorăm, nu vrem să o luăm în calcul… Oare de ce? Ea există, are un zâmbet… Rânjet batjocoritor… Și îşi întinde ghearele peste atât de multe laturi ale existenţei noastre, conduce la sedentarism, promovează comportamente negative şi violente, afişează ştiri sau reportaje cu conţinut indecent la ore la care copii sunt încă treji…

Poate că fiecare dintre noi cunoaşte superficial… toate aceste aspecte, poate că fiecare le-a auzit de la şcoală sau de la prieteni, cunoştințe, dar simţi cum de fiecare dată avem tendinţa de a neglija, de a încuia adevărul atât de ţipător în colţişorul cel mai îndepărtat, singuratic şi rece al conştiinţei, sperând, în secret, că nu va trebui să ne amintim şi să ne gândim? Cât de negru poate fi cerul brăzdat de norii întunecaţi ai unei furtuni, şi cât de întunecată, profundă, totală poate fi influenţa vedetelor, pseudo-vedetelor, modelelor create de mass-media asupra sufletului adolescenţilor, al meu, al tău.

Ştii! Dar de ce îţi este frică să recunoşti? Pentru că ştiu… Pentru că ştii că adevărata ta faţa, adevărata ta personalitate, alungată în acel colț îndepărtat, adevăratul tu va erupe furios prin formele goale şi şterse ale unei imitaţii imperfecte şi îţi va da o palmă, o palmă usturătoare şi dureroasă. Pentru că ştii.. În special adolescenţii fac orice să iasă în evidenţă, să se remarce în grupul de prieteni, să fie admiraţi, prețuiţi şi populari. Într-un fel, le clădeşte stima de sine, atât de fragilă şi tremurândă încât pare că se rupe la cea mai mică zgâlţâire, la cel mai mic refuz din partea celui iubit, sau din partea celei iubite, iar miile şi miile de bucăţele se împrăştie rece în bătăile aspre ale vântului tăios care anunţă furtuna.

Mare, mare greşeala! Nu vreau să citez nume, dar este un adevărat crud şi urât. Şi uiţi, uiţi cu desăvârşire ceea ce contează, acea lumină sclipitoare şi puternică, singura puternică, care emană din străfundul sufletului tău şi se împrăştie peste anturaj, învelindu-l în ale tale naturale zâmbete, reale priviri colorate, original mod de a te îmbrăca şi coafa, propriu stil de a vorbi şi adevărate aspiraţii şi plăceri. Da! Poate că este derutant, şi poate că nu vrei să mă crezi, refuzi să o faci… dar nişte pseudo-valori nu fac decât să imprime propriul stil vestimentar, de a se machia, coafa, vorbi şi de a da glas propriilor vise, proiecte de viitor şi acte filantropice pentru a căpăta mai multă atenţie, din ce în ce mai multă atenţie, dar tu ştii… Cât de bine, că o ploaie prelungită poate fi la fel de devastatoare pentru micile , frumoasele şi inocentele floricele ca şi o furtună dură, şocantă, preţ de o clipă, iar acea atenţie…poate atrage consecinţe negative, dezaprobare…pentru că tendinţa de a ieşi în evidenţă devine aşa de transparentă ca picăturile unei ploi liniştite de vară. Liniştite?

Şi îţi spun sigur că dezaprobarea pe care o atragi este mult, mult mai intensă, iar ochii ei sunt mult, mult mai înceţoşați şi reci, pentru că tu imiţi, iar personalitatea ta urlă să îi dai drumul, să o eliberezi, plânge cu lacrimi fierbinţi. Admiraţia? Respectul şi stima celor din jur? Popularitate? Mulţi prieteni şi multe petreceri? Calitatea de leader? Nu ţi le-ai dori! Fii original, îndrăzneşte să ai puterea să iniţiezi şi să creezi, să arăţi că eşti tu, cel adevărat, care nu se lasă niciodată influenţat de privirea ademenitoare, dar de gheaţă, a falsului tu, iar atunci fisura din acel zid se opreşte, învinsă, iar tu ştii cu siguranţă că, după fiecare furtună năprasnică, întunecată, după fiecare imitare şi mai ridicolă, a tuturor, după undele dezastruoase ale efectului de turmă, razele soarelui au puterea aproape fantastică de a erupe printre norii reci, încălzindu-i, pe ei şi pământul, îmbujorându-l, iar amprenta de originalitate şi individualitate a ta, deşi ţie ţi se pare obişnuită, se ridică, triumfătoare, la rang de extraordinar.

 

ALINA PREDA este elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Constantin CARABELLA” din Târgoviște, o visătoare fragilă și romantică…