Discuții filosofice cu pisica mea…

Am avut o discuție filosofică cu pisica mea. Mi-a spus să nu renunț la vis. Că totul este un vis, dar oamenii nu cred în vise, iar lumea se apropie de auto-distrugere, din acest motiv. Și doar visătorii mai pot face ceva pentru lume.

Dacă observăm o pisică, vedem că ea are ceva din calitățile maeștrilor spirituali. Are niște mișcări și poziții foarte interesante. Când meditează, toarce. Are niște mișcări foarte rapide, și atunci când se luptă are o precizie și o tehnică foarte bună. Atunci când stau lângă noi, ne dau o energie care ne face bine. Așa că, privind o pisică învățăm să medităm, să reflectăm să cunoaștem mai profund despre lume și despre noi.

Lumea este o totalitate de fapte, care se petrec după o ordine, conform cu adevăruri deja știute care formează singura cunoaștere adevărată. Asta am fost învățați să observăm, și atunci chiar și felul cum reacționăm și ne raportăm la ceea ce se întâmplă, este ceva prestabilit conform cu niște norme. Dar suntem noi mulțumiți întotdeauna doar cu rezultatele pe care le obținem, în acest fel? Dorințele noastre cele mai profunde, pot fi împlinite în această ordine în care se desfășoară lucrurile? Sau mai există și altceva?

Dorințele sunt cele mai apropiate de natura noastră adevărată. Lumea dorințelor noastre seamănă cu un vis. Orice dorință are un obiect real, doar că dorința aduce o dată cu ea și o lume.  A renunța la dorințele noastre, ar însemna să renunțăm mereu la o lume. Dar ce trebuie să ne rămână? Care este raportul între lumea faptelor, așa cum se desfășoară ea, în modul obișnuit, și lumea dorințelor noastre? În primul rând, între lumea faptelor, așa cum o observăm în mod obișnuit, și lumea dorințelor noastre, nu există un raport de opoziție. Prin urmare, nimic din elementele care semnifică realizarea dorinței noastre, nu e în opoziție cu ceva din ordinea firească a lucrurilor.

Dar un vis nu se realizează visând, ci împlinindu-l. Așa că trebuie să existe o interacțiune între cele două moduri ale lumii. Noi identificăm obiectele dorințelor noastre în elemente concrete din această lume. Pentru ca o dorință să se împlinească, trebuie să reunim acele elemente care o reprezintă, într-o secvență de timp. Iar acel timp e unic. Ceea ce ai reușit să închizi într-o clipă sau porțiune de timp, este ceva care îți aparține. Visul este un “loc” care îți permite să fii liber, exact acolo unde ești chiar acum. Nu există renunțare la ceva ce tu îți dorești.

Visul e doar o denumire pentru a înlătura obstacolele întâmplării și a putea vedea undeva, la un capăt nedefinit, un întreg care e exact ce te asteaptă, e rezultatul a ceea ce ai investit chiar tu.

AURA  CIOBOTARU  este absolventă de filosofie, la Universitatea București și a fost profesoară la Colegiul Național „Constantin CARABELLA”, din Târgoviște…