Mintea umană poate gândi termeni opuşi, elemente opuse, şi le poate conceptualiza şi materializa. Dar există în realitate opoziţie totală, absolută, alta decât aceea din punctul de vedere logic? Cu toţii ştim despre opoziţia între bine și rău, şi cu toţii putem gândi conceptul de bine absolut, cât şi pe cel de rău absolut. Cu toţii putem privi ce se petrece în lume corespunzând celor două categorii: bine-rău.

După ce am gândit aceste concepte, putem găsi anumite acţiuni care semnifică binele, iar altele răul, sau anumite persoane care personifică Binele, iar altele, Răul. Gândirea umană a fost de multe ori limitată de concepte, iar adesea acţiunile sociale şi explicaţiile asupra fenomenelor exterioare au decurs din modul de a gândi al oamenilor. Consider că o concepţie de tip dualist despre lume este eronată, şi duce la consecinţe negative atunci când este asumată la nivel social.

Pentru a demonstra ceea ce am enunţat, că orice concepţie dualistă asupra lumii sau societăţii este eronată, am să consider următoarea situaţie: la un moment dat, oamenii ar trebui să se împartă în două grupe, unii care aleg să fie buni până la sfârşit, orice ar fi, alţii care preferă să le fie asigurate anumite avantaje, indiferent de preţul pe care ar trebui să-ă plătească.

Cum putem judeca noi comportamentul celor două clase? Unii sunt buni, iar alţii sunt răi, pentru că nu au ales să facă parte din aceeaşi grupă cu cei buni? Dar ce anume îi defineşte pe participanţii la aceasta practică socială drept buni sau răi? Scopurile pe care le au, mijloacele prin care şi le realizează, sau acţiunile lor, sau simplul fapt că rămân într-o anumită tabără, indiferent de consecinţe?

Oare nu e absurdă această idee? Oare ce îi defineşte ca buni sau răi e ceea ce au decis de la început, adică să facă orice pentru a rămâne în tabăra în care se află? Şi cum rămâne cu fiecare alegere făcută? Cei care au ales să fie buni se vor opune până la urmă celor din tabăra cealaltă, sau se vor izola complet de ei, sau nu le va mai păsa de ei? Iar atunci, în ce măsură mai rămân buni?

Cei care au ales să plătească cu orice preţ pentru a putea avea anumite avantaje normale, în ce măsură sunt răi? Observăm că termenii abstracţi bine-rău, oricare din ei, nu pot fi puşi în raport de opoziţie cu anumite acţiuni particulare care s-ar încadra ipotetic într-una dintre categorii. Se pare că cele două tabere nu există, nici măcar la nivel de gândire şi cu atât mai puţin la nivel social, uman.

Conceptele de bine și de rău nu cuprind realitatea umană. Binele şi răul înseamnă pentru oameni foarte multe lucruri…

AURA CIOBOTARU este absolventă de Filosofie, la Universitatea București și profesoară la Colegiul Național „Constantin CARABELLA”, din Târgoviște…