Nu e nimic de râs cu Marian Munteanu – Întâi internetul a râs în chestiunea Marian Munteanu. Dar a râs amarnic, zguduitor, apăsat, lăsând urme. A fost un fel de roast, cum ar spune americanii. Adică acel exercițiu în care un personaj este supra expus la glume. Iată: Patrick Andre de Hillerin: ”PNL iubește opoziția. Opoziția și procentele mici.” ”Cu Marian Munteanu primar, Dan Puric ar fi numai bun de prefect.” Alin Bogdan: ”Ar fi timpul ca PSD sa pluseze sa-l aducă pe Miron Cozma.” Oana Dobre: ”Sper că, totuşi, furnizorii de panseluţe rămân tot ăştia cu 20 euro/firul, nu îi chemăm din nou pe pe ăia cu 20 de bâte/parcela.” Alex Mihăileanu: ”Votaţi Marian Munteanu. Garantat de Miron Cozma.” Iar autorii populari spun: ”Caragiale nu a murit, e in permanență resuscitat. Să vă văd acum care râdeți de alegerile din State.” Ar mai fi de adăugat o umilă observație: ”în tot acest timp, o delegație de mineri disperați vin la București să ne spună că nu mai sunt mine. Darămite, politicieni.” Valul acesta de râs isteric o să treacă repede. Marian Munteanu e deștept, are charismă, este super-citit, este enorm de bine pregătit. Și singurul dintre cei prezenți care poate influența masele. Nu știe administrație, s-ar putea spune. Nimic mai puțin relevant. Din acest moment, alegerile pentru București nu mai sunt pentru cap, ci despre inimă. Marian Munteanu va muta zona de interes și va spune oamenilor toate acele lucruri dureroase pe care vor să le audă: despre o Românie furată, despre nedreptăți despre impotența clasei politice. Nu mai are importanță ce ar putea construi, ci mai ales pe ce ar putea construi. Și aici are la dispoziție o întreagă serie de mituri dragi românilor: suntem buni, dar nu avem noroc, alții nu ne lasă. Conservatorism, tradiționalism, lucruri spuse însă de un om deștept. Des lipit de Mișcarea Legionară, Marian Munteanu va face un titlu de glorie din asta și nu uitați că semințele tocmai au fost puse lunile astea, când ni s-a spus nenecesar că România este sub asalt. Ciudat, alegerea PNL-ului o să fure foarte mulți din votanții PSD-ului, care se vor regăsi în ce spune Marian Munteanu. E foarte posibil ca o grămadă de oameni să-l redescopere cu surprindere și să vadă ceva ce n-au găsit până acum. Campania va fi dură, isterică pe alocuri și va radicaliza lumea PNL-ul s-ar putea să dea o lovitură pe termen scurt. S-ar putea ca, bine ghidat, Marian Munteanu să fie un candidat solid. Alegerea făcută tocmai a mutat partidul, însă. PNL s-a despărțit oficial de generația care privește în viitor, de generația creativă, muncitoare, cea mobilizată în jurul marilor idei europene. Odată cu PNL s-a desprins și președintele Iohannis, fără a cărui patalama nu se putea face treaba asta. Doar o notă de final: Marian Munteanu nu e întâmplător. E o gândire care vine de câțiva ani încoace, crescută încet și atent. Habar nu am cine e. ”De ce” este clar. Puterea, evident. Consecințele s-ar putea să le scape însă de sub control.

Lucrurile esențiale în cazul Orban – Ludovic Orban nu se aștepta la chestiunea asta. Dosarul său din trecut era curat sau așa își închipuia. Cel mult a crezut că este vorba de un denunț legat de o epocă anterioară. Fac această deducție din modul în care a anunțat și a primit veștile. Mi-a făcut impresia unui om dărâmat. Ce mi se pare important în această chestiune. Acum și pentru viitor. Orban a fost pus în fața unor înregistrări. Nu a mai avut ce nega. De aici decizia rapidă de a se retrage. Denunțătorul a fost omul de afaceri căruia i s-au cerut banii. De aici trag concluzia că afacerile au înțeles mai bine ce se întâmplă în mediul social și politic. Spre deosebire de politicieni care au apelat la rețeta veche. Asta înseamnă că nu numai Orban are practica asta, ci toată lumea din jurul său. Marea întrebare: ce putea promite Orban de 50 de mii de euro? Influență în funcție la primărie? Nu pe banii ăștia. E o datorie mai veche? Vom ști doar când vom afla nume. Orban urma să ducă banii în televiziuni. Se vorbește de două, aparent e vorba de trei, dar a treia  fost prea scumpă. Banii aceștia trebuiau să-i dea influență personală în anumite zone. Fiind bani negri, doar câțiva oameni ar fi știut de ei. Opinia mea este că se juca la nivel personal. Interesant este de ce DNA nu a așteptat ca Orban să ia banii și să-i distribuie mai departe, pentru că am fi avut întreg lanțul infracțional. Am fi avut o imagine mai clară asupra chestiunii și ar fi curmat practicile în întreg sistemul. Cel puțin temporar. Ludovic Orban s-a comportat decent. Nu a făcut scandal, a acceptat, a plecat. E ceea ce vrei să vezi la politicieni in astfel de situații. Nu știu dacă ar fi fost primar. Știu însă că e un om cu experiență în administrație și că în urmă cu câțiva ani a avut un program pentru Capitală. Iar episodul ăsta mai bate un cui la coșciugul clasei politice.

”Moarte țiganilor” a venit firesc – Cortul amplasat la Universitate de Ziua Internațională a Romilor a fost vandalizat și cineva a scris pe el ”moarte țiganilor”, printre altele. Acțiunea a fost săvârșită de un comando de noapte, iar martorii spun că a fost vorba de 10-15 tineri. Oamenii știau că o să iasă scandal monstru după toată treaba asta, dar tot au făcut-o. O dată pentru că ei cred că nu o să-i prindă și a două oară pentru că sunt siguri că au dreptate. La câteva ore, pe la cort au fost o grămadă de demnitari care s-au declarat răniți, loviți și ”oripilați”. Și care nu pricep sub nicio formă cum de-a fost posibil așa ceva. Păi e simplu, frățioare demnitar. Explicația constă în miserupismele tuturor liderilor politici sau cu funcție din România la tot ce se petrece sub ochii noștri în ultimul an. Niciunul dintre voi, cei care acum constatați cu îngrijorare că așa ceva se întâmplă în inima Bucureștiului, nu aveți un cuvânt de spus, nu aveți o campanie, nu aveți o poziție comună împotriva xenofobiei, lipsei de toleranță, a rasismului care domină opinia publică românească în ultimul timp. Niciun lider politic, niciun demnitar român nu are chef să se obosească sau se expună, să curme valul agresiv la adresa a tot ce este neromânesc. Cel mult, privesc cu îngrijorare, cu precauție și acum sunt oripilați. Haida-de! Puneți mâna și vorbiți cu oamenii, sprijiniți valorile europene, faceți aici un mediu deschis, nu vă ascundeți călduț în fața valului, că să nu pierdeți în sondaje. Iar dacă nu vă sperie reproșurile de la Bruxelles, acolo unde vi se spune des că sunteți solidari doar la luat bani, poate vă sperie ideea că poate în curând o să conduceți o enclavă agresivă, fundamentalistă și cu raportări dese la secolele trecute. Apropo, nu fuseseră țiganii sclavi pe aici?

Ce o să faci când copilul tău va avea șapte ore la școală? – Ministerul Educației ne-a anunțat, cu oarecare entuziasm, că de anul viitor, copiii de gimnaziu vor face câte 34 de ore în fiecare săptămână.  Încercarea de-a zgudui sistemul este îndrăzneață până la jumătate. Și bună în aceeași măsură. Spun asta pentru că vor apărea obiecte noi, pe care tot spunem că le dorim de ani buni, dar și pentru că primul reflex a fost să fac câteva calcule pe care orice om cu scaun la cap le face în România. Copilul meu este într-un program continuu, iar perspectiva celor 34 de ore săptămânale este realmente îngrozitoare. Vladimir are astăzi 21 de ore pe săptămână, în clasa a patra. Aici se adaugă 2×1,5 ore de matematică ”distractivă” care numai ”distractivă” nu e, 2×1,5 ore de engleză, o oră de informatică, 2×1,5 ore de baschet, 2×1,5 ore de handbal și o oră de înot. Am renunțat la tenis, deși ar fi vrut, am renunțat la MindLab, deși îi plăcea. În total vorbim de vreo 15 ore extracurriculare și între timp mai face și teme sau alte lucrări primite de la școală. Nu exagerez când spun că uneori are un program mai lung și mai complicat decât al meu. Uneori este sătul, alteori iritat, uneori fuge și de multe ori vede o corvoadă. Cum o să arate viața lui cu 34 de ore pe săptămână? Adică va trebui să-l duc la ora unu la școală și să-l iau la opt. O să mai aibă timp de engleza suplimentară, dar de sport, care este atât de important? Când o să-și facă temele? Pentru că acest program de șapte ore pe zi nu presupune că va veni cu toate temele făcute. Dimpotrivă. Sincer, mă declar îngrozit de o atare propunere. Și nu o să spun că cine a făcut-o nu știe ce face, doar că nu are curaj. Pentru că a pus peste trunchiul deja existent, câteva obiecte care ar putea moderniza școala. De teama sindicatelor nimeni nu a venit să spună ”tăiem din matematică, română, fizică sau ce mai e pe acolo”. Norma profesorilor a primat în fața intereselor copiilor și asta este o mizerie. Ce mă miră profund este următorul gând: și oamenii de acolo au copii, nu pot fi chiar atât de rupți de realitate. Aveți măcar curajul să spuneți de ce nu puteți să faceți o treabă corectă. Înainte de a pune la muncă silnică mii de familii.

CĂTĂLIN  STRIBLEA  este un cunoscut jurnalist, observator atent al realităților    românești…