Operație pe iubire

Ferestre, bilete de zbor spre visare
nu au niciodată perdele
ca să nu se împiedice gândul în ele
ca să nu omor dorul restant
din alt ciclu de zbor.
Cum să spun, că era un bulgăre de soare
care s-a spart în capul meu
și milioane de imagini mi-au invadat trăirea,
compuse din doruri și mirări..
toate erau culoare pură,
lumină filtrată de iris,
bulgăre spart în vitralii
ca să-mi încălzească atriile secate
de la ultima operație pe iubire…
și mă mai întreb, de ce nu pot face poezie,
când toate culorile sunt arestate
la marginea toamnei…

Ferestre

bilete de zbor spre visare
nu au niciodată perdele
ca să nu se împiedice gândul în ele
ca să nu omor visul restant
din alt ciclu de zbor.

Condeiul rupt mai scrie vorbe de iubire

Cuvinte, aripi întinse în rugăciune
pod de la mine la cer,
sau pumnale care hotărăsc tăcerea,
le unesc și le fac poezie, cântec
niciodată blestem.
Curge iarăși dimineața peste mine
și mă spală de neputințe și regrete
că nu am rămas ieri
să pot clădi castelul sufletului
din vorbe așezate zid peste vreme și vremuri.
Condeiul rupt mai scrie
în josul foii vorbe de iubire,
le știu, le aștept să le rostesc
când diminețile se sparg și curg pe mine
rupând începuturi dintr-o altă zi
care se hrănește cu soarele tău.
Deschid o nouă foaie așternută peste tăcere
care urlă, se apleacă și-mi sărută
în taină iubirea cu care mă îmbrac
și mă curăț de păcate și de dor.