Constantin CIUCĂ – Cele mai frumoase poezii

Constantin Ciucă

UN LEȘIN

Ea intra de fiecare dată în cetate
călare pe inima mea
în formă de armăsar,

trecea printre coloane şi descăleca în sala
mare
a tronului,
unde se așeza într-un ochi al meu
de chihlimbar.

O vedeam astfel din toate părțile
simultan,

era o regina atât de frumoasă
încât doar privind-o
mă lua amețeala îndată.

Eu eram curajos
aveam ditamai rangul de căpitan
dar leșinam de iubire
şi cădeam nevrednic pe jos
la picioarele ei de fată.

 

OBSESIE

Brusc,
developez orașul ca pe un film
și pe retina din craniu
amintirea depune
cel mai frumos portret al tău.

 

 

VERSET

 

Femeia pe care o iubești poartă în carnea și în mintea ei

toată plăcerea vieții tale

la fel cum porcul poartă în el sarmalele

și la fel cum oaia duce prin sângele ei brânza telemea spre galantar.

Tot ce e mai bun în lumea asta, se află acolo, în ea, în femeie.

De aceea fericit e cel ce știe să deschidă femeia

ca pe o cămară

și să intre în ea ca într-un lupanar

pentru că el nu va rămâne niciodată flămând

iar viața lui se va umple de plăcere

la fel cum ziua i se umple de lumină.

 

 

SOMNIO, ERGO SUM

Doamne, îţi spun, sunt o pasăre de sticlă
în care cineva vorbeşte,
în care cineva vede.
Vederea mea, în care cineva vorbeşte,
mereu în cerul tău mă repede.

Îţi spun, port după mine într-o caleaşca de sticlă
părinţii, în care cineva vorbeşte,
în care cineva vede,
caleaşca lor transparentă oiştea,
săgeată prin timp,
prin zborul meu în cerul tău şi-o repede…

O altă pasăre de sticlă în care cineva vorbeşte,
alunecă alături de mine pe cerul tău,
ochi de vis,
combinezonul meu de reptilă cu pene,
mă repede în ea
cu poftă, cu dorinţă şi cu plictis.