Constantin CIUCĂ – Poeme

Constantin CiucăDRAGOSTE FĂRĂ SFÂRȘIT

Iubita stă ghemuită într-un ou
înfăşurat într-un vis roşu
de catifea,
e învelită în vise albastre de in
visate de inima mea.

Nu ne vorbim amândoi
decât noaptea pe sub pleoape,
suntem închişi laolaltă
într-o pasăre transparentă
dusă de ape

CIFRA 1

Rămăsesem deci singur.
Adică de lângă mine începea
altceva
prin care nu îmi curgea sângele.

Nici iubita care mă săruta
nu mă lăsa să mă apropii prea mult
de minunea din care venea
iar mama,
după ce mă dăduse afară din ea,
în urma mea
se închidea, se închidea.

Eram atât de singur,
atât de singur,
încât peste cap îmi ploua cu rase de călugăr,
durerea era atât de mare
încât parcă alunecam prin lațuri
din spânzurătoare
în spânzurătoare.

CIFRA 1

Ce-ți pasă ție de ce-mi pasă mie,
când ciocul de os al vremii
bate în craniu
așteptând să i se deschidă?

Se știe că în osuar vom fi
în aceeași firidă
ca și cum ne-am cunoaște.

Nu striga amintire,
gura ți-o închid în album.
Istoria lumii trece prin sânge în Braille
volum după volum.