Constantin CIUCĂ – Regele cu pene

Constantin CiucăO, TEMPORA!  – Un lucru pe care l-am observat cât am stat în Fes, fosta capitală regală a Marocului, e că acolo ești la fel de contemporan dacă ieși la plimbare într-un Audi de ultimul tip sau pe un cal, cu iataganul la șold și cu hamgerul la brâu.

LIMITĂ – Durerea, ca și viteza, are o limită, peste care, oricât de multe alte nenorociri însumezi, mai mult de atât nu poți să suferi.

PERCEPȚIE – De ce am eu așa de mult timp liber? Pentru ca odată, când eram mai tânăr, am simțit cum calendarul mă chinuia. Și l-am refăcut într-o variantă personală. La toate zilele am scris Duminică. Voila!

NU TE AMBALA!  – Există femei care se înfierbântă atât de ușor încât, numai dacă le atingi cu un deget încep să geamă. Tu, desigur, nu ai niciun merit în treaba asta, altul decât de a te afla acolo, dar reacția asta a lor te poate face cu ușurință să crezi că ești vreun irezistibil în urma căruia vin zeci de ambulanțe ca să culeagă femeile căzute. Revino-ți!

PARAMEDICALĂ – Deși pare greu de crezut, există femei după plecarea cărora ai nevoie de terapie pentru a reînvăța mersul.

PROTOCOL – Chiar și înainte de o partidă de amor de comun acord stabilită, există un protocol prin care te prefaci că nu știi despre ce este vorba. Adică stai cu doamna în bucătărie și bei o cafea iar ea îți povestește despre ce nebunii a mai făcut pisica ei prin casă. Cum că adică era să spargă vaza de cristal, sau s-a ascuns sub pat de i-a stat inima în loc de frică că n-o mai găsea. În timpul ăsta, în dormitor masa ginecologică e prevăzută cu tot ce trebuie, inclusiv alune, șervețele umede și săruri de revenire. Dar așa e protocolul. Mai întâi vorbești puțin despre pisici.

FEROCITATEA DRAGOSTEI – Când mi-e dor de cineva, simt că nu mai am aer. Deschid geamurile, inspir profund, fac exerciții de gimnastică pe covor. Închid și deschid televizorul. Mă fac că mă uit într-o carte. Ies fără rost prin oraș. Mă uit aiurea pe cer. Nimic nu ajută. Noaptea nu pot să dorm. Doar mă întind pe pat și închid ochii. Dimineața când îi deschid, pe corp mi se văd urme de mușcături iar din mine lipsesc porțiuni întregi. Și dorul acela pentru omul iubit rămâne în mine la fel de flămând și mă împuținează noapte de noapte, mereu.

DIN GÂNDIREA NEAMULUI – Sunt singurul om de pe Pământ căruia i se vede buricul din spațiu.

CEL DIN NOI – În întunericul din fiecare din noi locuiește o ființă fantastă care iese din când în când la suprafață, ca o erupție pe piele, și care știe și poate să facă orice. Orice.

MELODII – Oamenii sensibili sunt asemeni unor instrumente muzicale delicate. Fiecare cuvânt pe care îl spui îi atinge si îi face să vibreze în așa fel încât, la zile întregi după ce te-ai despărțit de ei îți mai răsună încă în urechi melodia lină și caldă a ființei lor fragile…

CEL MAI BUN BĂRBAT – Ca să fii rău, trebuie să fii mereu încordat şi cu ochii în patru iar asta e o treabă foarte obositoare. Pe de altă parte, ca să fii bun, nu ai nevoie să fii decât relaxat și firesc. De aceea, eu fiind un tip leneș, aproape puturos, prefer să fiu bun. Sunt un bărbat bun, zău! Sunt un bărbat tare bun, pe cuvânt! De fapt sunt cel mai bun bărbat!

UN AVANTAJ – Mersul de mână cu femeia iubită prin oraș este foarte avantajos la traversarea străzii, pentru că te poți trage unul pe altul înapoi dacă nu ai văzut mașina la timp. Și apoi te hlizești la ea și zici: ”Vezi, era să ne calce mașina!”  Și ea se hlizește la tine și zice: ”Da, măi, ai văzut?”. Și râzi. Și o pupi. Și traversezi în siguranță.

POFTIȚI ÎN VAGOANE! – Nu suport să moară cineva lângă mine! Odată, când eram în liceu și stăteam la o coadă la bilete în Gara de Nord, cetățeanul din fața mea s-a albit brusc, s-a înmuiat din toate încheieturile, s-a scurs încet pe ciment, și a rămas nemișcat. Mort! S-a iscat așa o agitație în jurul lui și o cacofonie de sunete că din comoția și îmbulzeala care i-au cuprins pe toți, eu am pierdut trenul. De atunci, de fiecare dată când trebuie să stau la o coadă, mai întâi mă uit bine la cel din fața mea și îi caut semne de boală. Prefer să mai aștept puțin până apare o persoană sănătoasă, pe fața căreia se vede că a dormit bine și că nu e sub tratament. Cineva care face ski sau înot și care participă la alergări aniversare. Nu mai îmi permit, zău, să mă așez la rând după oricine care pare palid, hepatic, nevrotic, anorectic sau cardiac. Pentru că de la o vârstă încolo, indiferent de stația în care te afli, dacă pierzi un tren, te-ai lins pe bot! Altul nu mai capeți!

ÎNCĂPĂȚÂNARE – Am o debara frigorifică în care îmi păstrez toate sărutările și îmbrățișările nefolosite, toate cuvintele de dragoste pe care nu le-am spus vreodată cuiva și toate mângâierile pe care nu le-am mângâiat nimănui. Le păstrez. Nu se știe niciodată.

ADN – Fiecare familie își are propriul ei zgomot genetic, supărător.

DIN MAMĂ ÎN FIU – Mama m-a iubit de parcă cu mine începeau și cu mine se sfârșeau lucrurile. Fără niciun motiv, fără să aștepte nimic în schimb, nici de la mine nici de la nimeni altcineva. Se trezea dimineața iubindu-mă, trăia peste zi iubindu-mă și dormea noaptea iubindu-mă în somn. Habar nu am de ce m-a iubit atât de mult și atât de frumos și de ce, iubindu-mă, a uitat cu totul de ea însăși. Până când o întâmplare din viața mea m-a făcut să o înțeleg mai bine. Cuprins brusc de o boală a sângelui și de un delir al minții, la rândul meu am iubit o femeie. Fără motiv, fără să aștept nimic în schimb. O iubeam și în somn și îmi era dor de ea chiar și atunci când o țineam strâns în brațe. Nu era fiica mea, nu era sora, nu era nimeni altcineva din linia mea de sânge. Și totuși am iubit-o la fel cum m-a iubit mama pe mine. Până am uitat cu totul de mine. Sunt tare bucuros. Asta înseamnă că mama trăiește și e cu mine.

O ESCROCHERIE – Trebuie să fac o mărturisire: eu port ilegal vârsta pe care o am! He he he, și uite așa mă uit la filme pentru adulți ca și cum aș avea voie!

CUM MI-AM CĂUTAT EU FEMEIA – Nu mi-a trebuit niciodată o super-femeie de copertă. Și nici cumințenia angelică a unei fecioare de mânăstire. Ce am căutat a fost cutremurul adânc şi tulburător al unei sincerități profunde şi al unei frumuseți calde şi neostentative din care, în intimitate, ieșea la suprafață o sexualitate explozivă și variată până la dezmăț.

LIPSEAM DE UNDEVA – Stăteam astăzi de dimineață pe scaunul de la birou și simțeam că lipsesc de undeva. Simțeam adică că undeva era un loc din care eu lipseam dar nu puteam deloc să îmi dau seama de unde. Mă răsuceam pe scaun, mă uitam pe pereți și îmi ziceam: Măi, de unde lipsesc eu oare la ora asta? Abia după trei ore de mers cu mașina, când am ajuns la lacul Bâlea, mi-am dat seama!

A MOMENTARY LAPSE OF REASON – Mă mai întreabă din când în când lumea cu ce mă ocup. Sunt încurcat de fiecare dată. E singura întrebare despre mine la care nu ştiu să răspund.

DONEZ VIAȚĂ – Există oameni goi și pustii care nu știu ce să facă cu ei înșiși și cu viața lor.
Și atunci își caută o gazdă pe care să o paraziteze. Și te găsesc pe tine. Până se instalează îți fac fripturi, felații, anilingus, piese de teatru, numere de circ și tot ce mai e necesar ca să fie lăsați să intre. Apoi, odată instalați în sufletul tău, încep să te mănânce de viu pe dinăuntru. Să se hrănească adică cu emoțiile tale, cu amintirile tale, cu ființa ta pentru a-și da lor înșiși un conținut. Și o duc bine. Se umflă. Trăiesc. Au viață! Viața ta!

CONSTANTIN  CIUCĂ  este poet, prozator și fost profesor de „Carabella”; ultima carte apărută este „Frica domnului Al Kuppi”…