Gabriel ENACHE – Biografii contemporane… Andrei SCĂRLĂTESCU; aerul firesc al zilei de ieri

Gabriel_EnacheAndrei Scărlătescu;  aerul firesc al zilei de ieri

Andrei Scărlătescu este artistul în ale cărui lucrări poți identifica desenul și robustețea lui destul de repede și foarte firesc, urmele trecerii care lasă semne, care marchează vizibil concretețea și siguranța timpului care a fost sau a celui prezent, a timpului trecut și apoi regăsit. Fiecare lucrare semnată Andrei Scărlătescu are vigoare, are putere de seducție și impresionează, impresionează prin modul direct cu care i se adresează privitorului, prin efectul sincer al temei de a se expune și povesti.

Andrei Scărlătescu rămâne el însuși în fața lucrărilor lui și contemplă, rămâne și devine static, sedus de uimire, făcând ca ceea ce privește/ce vede să devină vivant, plin de mișcare și de viață în același timp. Lucrările lui Andrei Scărlătescu evită grațios staticul, imposibilitatea de a se descrie și tot ceea ce ține de nemișcare în artă și în gesturile ei, făcând în așa fel ca temele și personajele expuse să se afle în permanență în căutarea uneia pe alta, acest lucru ducându-te în așa fel ca totul să se transforme într-un perpetuum răscolitor.

Lucrările lui Andrei Scărlătescu nu ilustrează ci se ilustrează, se expun și năvălesc spre cel ce devine privitor și/sau degustător, lucrările lui au de asemenea puterea de a deveni, de a avea și impune reverii, mai mult sau mai puțin halucinante, mai mult sau mai puțin revelatoare. În același timp, Andrei Scărlătescu expune și impune un desen sigur și complex, completat de o tehnică a revelării lui care îl absoarbe și îl arată în adevărata lui splendoare, îi arată siguranța și naturalețea cu care își așează liniile. Nici o ezitare nu strică linia, nici un strigăt nu desface iluzia, nimic nu perturbă armonia care îi caracterizează lucrările.

Andrei Scărlătescu este obligat să fie și să rămână harnic, este obligat să meargă mult de la idee la rezultatul muncii lui și asta se poate observa în fiecare lucrare, în fiecare linie vizibilă expusă. Fiecare lucrare a lui are zbuciumul ei personalizat și personificat prin durere și geamăt, prin scrâșnetul care o însoțește și care se lasă auzit și simțit. Notele lucrărilor sunt înalte, sunt grave și dureroase, au acel aer magic, acea aură care le face să fie misterioase și transcendente în același timp, au starea de care vrei/nu vrei rămâi agățat și de care nu mai vrei să scapi ci să o trăiești, să o simți. Lucrările lui Andrei Scărlătescu au lumina de început și întunericul de sfârșit, au lumina facerii și întunericul desfacerii, imaginea lumii fără început și fără sfârșit, a lumii care, odată făcută, creată, nu mai are posibilitatea de a muri, de a se distruge, ci dimpotrivă, trăiește o facere permanentă, o creație continuă care o obosește, o secătuiește dar nu o poate epuiza, dilua sau opri.

Andrei Scărlătescu este un artist care se completează pe el în același timp cu munca și cu rezultatele lui, este un artist al privirii deschise și al lumii închise, care se oferă privitorilor prin ceea ce el face. Andrei Scărlătescu se folosește de o mână sigură și de o capacitate de a crea îmbogățite și amplificate tot timpul de trăirile și de visările lui.

Andrei Scărlătescu aduce la vederea noastră o noapte sau o zi, lumina sau întunericul, aduce în fața noastră o lume clară completată de o lume confuză, desface pentru noi, privitorii artei lui, porți care nu îi sunt accesibile decât lui și viziunilor care i se revelă, traducând totul în simțiri și trăiri nou și noi născute de fiecare dată.

gabriel_enache_77_1

Andrei Scărlătescu este un artist care meșteșugărește încontinuu la desăvârșirea lui și a artei pe care o trăiește.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…