Vasile Popa, artistul întrebărilor călătoare

Vasile Popa este artistul care ne propune nu un model, nu un fel de hărnicie exacerbată ci, cu armele pe care arta și talentul artistic i le pun la îndemână, ne face cunoscut, ne aduce la vedere, exemplul despre cum se așază lumea, cu ajutorul culorilor, în rama firească a picturii, a desenului, transportată din aceea, nefirească, a realității, a celor trăite și simțite de el ca om și ca artist în momentul (des)compunerii lor. Pictura, desenul sunt de fapt părțile văzute, care se lasă văzute, din ceea ce în lumină și din ceea ce, la adăpostul întunericului, trăiește de fiecare dată, cu fiecare ocazie pe care munca artistică i-o dă.

În ceea ce face, artistul Vasile Popa domină explicitul, inervează inexplicabilul, făcând ca fiecare lucrare dusă la capăt să lupte la propriu ca să își arate și să își impună tema, imaginea, să vină, să iasă în prim plan, să se exhibe într-un mod care evită grosierul și care alimentează normalitatea eleganței, a poveștii care trăiește în fiecare lucrare a lui.

Vasile Popa este dominat de hărnicie, de o putere de muncă ce nu îl subjugă ci îl alimentează în permanență, dându-i puterea de a-și trăi arta și timpul pe care îl are la dispoziție și puterea de a fi treaz, cu ochii larg deschiși, la nesfârșit. Lucrările lui Vasile Popa sunt mai vii decât realitatea pe care o transformă, sunt mai naturale, sunt mai dispuse să își manifeste histrionismul pe care și-l arogă la fiecare vedere a lor. Niciuna dintre lucrările lui parcă nu se satură de a fi privită, văzută, admirată și fiecare dintre ele, la rândul lor, făcându-și privitorul să se oprească și să dialogheze, să empatizeze cu ea. Pictura lui Vasile Popa este una dispusă la dialog și la poveste, este una care se… autotextuează, care își aduce ca sprijin, cu nonșalanță, cuvinte, cuvinte care li se alătură și care le completează firesc, natural. Artisticitatea nu este o găselniță și nici o stare care este căutată și pusă să înlocuiască ceva, artisticitatea este un fapt de viață, este ceva-ul concret care face parte din chiar corpul acestui artist eboșat de petice mari de lumină, petice care îl aduc la vedere și care, totodată, îl transparentizează și îl fac invizibil.

Vasile Popa este artistul al cărui efort de a aduce la vedere alte reprezentări ale lumii și ale culorilor și formelor ei impune o marcă vizibilă a narativității, a cursivității creatoare și creative și toate fac în așa fel ca ceea ce aduce la vedere, la cunoștința noastră vizuală, simțirea, trăirea, să ne poarte pas cu pas și firesc prin poveștile facerii și înțelegerii lor.

Cu fiecare pas făcut în interiorul creației sale și cu fiecare pas făcut spre ieșirea din mrejele ei, Vasile Popa ne propune un traseu complex și completat de un proces de inițiere, de introducere și de extragere, de a fi în/întru sau de a fi în afară, de a te putea vedea și a vedea în același timp. Acesta este procesul artistic pe care Vasile Popa ni-l propune și de-a lungul căruia ne este ghid și povestitor/narator.

Vasile Popa își conduce arta și condiția de slujitor al ei sub semnul unei disponibilități firești, al unei hărnicii devoratoare și al iubirii de actul artistic natural și desăvârșit. Aceștia sunt pașii lui, acestea sunt semnele prin care și-a arătat de fiecare dată rostul de a fi printre noi și prin care își spune…

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…