Domnu’ Năstase.
Domnul profesor Mihai Năstase a rămas desenat pentru eternitate, a rămas definitiv memorat în efigie, dar nu uitat. Descris într-o posibilă imagine statică din ce în ce mai puțin vizibilă dar nu ștearsă. Este sau nu mai este. Vivit, non vivit! Domnul Mihai Năstase își poate completa acum biografia cu absența de fiecare dată nemotivată, cu lipsa permanentă și perpetuată fizic. Doar fizic. Amintirea domnului profesor Mihai Năstase nu se poate șterge atât de repede sau atât de ușor. Amintirea staturii precum și a vocii domniei sale încă sălășluiește „primprejurul” celui (celor) care l-a(u) cunoscut. Sunt gesturi pe care le pot descrie – care se pot descrie – oricând fără a sta mult pe gânduri, sunt propoziții, cuvinte, răspunsuri pe care nu am cum să le uit, cum să le ascund cumva pentru că erau atât de sigure, de personale și personalizate și pe care îndelunga noastră apropiere le-a marcat definitiv dându-le fondul și culoarea (sunetul!?) care le va face vizibile pentru totdeauna.
Pot și acum să îi descriu mersul sau mișcarea voluptoasă a mâinii de maestru fără să clipesc, fără să tremur, așa cum ne-a învățat pe toți cei care i-am fost elevi și (sau) un pic mai mult decât atât. Domnul profesor Mihai Năstase a îndrăznit întotdeauna să treacă pragul și să și-l apropie pe elev, pe cel care uneori cu teamă sau emoționat îl asculta sau îl urmărea în timpul orelor de curs. Domnul profesor Mihai Năstase știa cum să te facă să fii sigur pe tine dacă nu erai, știa să te… îmblânzească, să te facă să râzi sau să pleci capul și să te rușinezi fără prea multe cuvinte dar cu o privire și cu gesturi irepetabile, de maestru al pedagogiei din care făcuse o artă a trăirii, a încărcării benefice a celui (celor) pe care îi păstorea.
Formula pedagogică a domnului Mihai Năstase nu presupunea, nu ducea către nicăieri, către un punct terminus. Mesajul său era gândit încet,cu bătaie lungă, metodic, aplicat, conceput special pentru a rodi îndelung sugerându-ți miracolul unei longevități căreia nu-i puteai refuza prolificitatea.
Lecțiile predate de domnul Mihai Năstase în sala de curs sau în afara ei erau demonstrații pline de inedit și de vigoare, toate aceste însușiri sălășluind firesc și vizibil în discursul său. Domnul Mihai Năstase a refuzat să fie doar profesor. A îndrăznit să depășească granițele vocației și a mers mai departe încărcat până la refuz de idei novatoare și inspiratoare pentru cei ce-și țineau (păstrau) ochii deschiși. Domnul Mihai Năstase a fost un profesor ce și-a lăsat definitiv memorat modelul paideic personalizat. Rămâne în continuare absența care impune. Prezența de neuitat a unei personalități luminată de inteligență, de deschidere, de aplecare spre diafan și mistic totodată.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…