NICOLAE C. MIHĂESCU, INGINER  ȘI  ARHITECT DE STIL NEOROMÂNESC  

 

În oraşul nostru, în general, nu există plăci memoriale, o statuie, o stradă, o activitate social-culturală care să amintească de personalităţile din domeniul tehnico – ştiinţific, însă, spre surprinderea noastră, există un reper târgoviştean care  pomeneşte  de un apreciat concitadin:  Grupul Şcolar Industrial de Construcţii Montaj „Nicolae C.  Mihăescu”.

În expunerea istorică a arhitecţilor târgovişteni, alături de iniţiatorul şcolii de arhitectură din ţara noastră, marele arhitect şi rectorul Universităţii din Bucureşti, Alexandru  H. Orăscu şi alţi cunoscuţi arhitecţi, se află şi inginerul arhitect Nicolae C. Mihăescu, care a contribuit atât la salvarea unor importante vestigii arhitecturale, cât şi la conceperea şi punerea în operă a numeroase proiecte de edificii religioase şi clădiri civile, care au conferit peisajului nostru urban o modernitate.

Pentru oraşul Târgovişte, a proiectat localul fostului Tribunal (Palatul de Justiţie), construit între anii 1901 – 1902. În 1918, clădirii construite în stil neoclasic şi caracterizat prin sobrietatea volumelor şi echilibru i s-a adăuga etajul. Astăzi, acest edificiu din municipiul nostru (Calea Domneasca nr. 181), găzduieşte, începând din anul 1986 diferite activităţi ale Muzeului Judeţean de Istorie. De asemenea, a proiectat şi clădirea fostei Şcolii Comerciale, astăzi Colegiul Economic Ion Ghica.

Nicolae C. Mihăescu s-a născut la 3 martie 1863, în Târgovişte. A  studiat la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, devenind diplomat în anul 1887. S-a remarcat în activitatea studenţească şi a fost ajutat să meargă la Şcoala de Arte Frumoase din Paris pentru a-şi completa cunoştinţele, pentru a studia, la faţa locului, modul în care unele cunoştinţe teoretice îşi aflaseră o aplicare cu bune sau cu discutabile rezultate.

Nicolae C. Mihăescu s-a afirmat, în toţi anii de formare, prin interesul manifestat faţă de cele transmise de iluştrii mentori, de la noţiuni fundamentale până la viziuni profesionale de excepţie. A beneficiat în mod direct de îndrumările lui Julien Gaudet, unul dintre principalii teoreticieni ai arhitecturii franceze de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

După revenirea în România, Nicolae C. Mihăescu s-a implicat în educarea tinerelor generaţii de arhitecţi, de proiectarea de construcţii impunătoare şi, totodată, de restaurări de monumente istorice.  Şi-a susţinut pasiunea în activitatea didactică în calitate de profesor la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti, unde a activat între anii 1898 – 1934. A decedat la  20 decembrie 1934, la Bucureşti.

Fiind adept al stilului neoromânesc, s-a afirmat ca arhitect reprezentativ al curentului care viza introducerea şi folosirea în mod judicios – în proiectarea construcţiilor – a valenţelor stilului românesc. Pentru generaţiile actuale şi viitoare, vom prezenta pe scurt câteva dintre construcţiile care, prin proiectare şi modul de execuţie, i-au definit personalitatea.  Concludente sunt proiectele unor edificii construite în Bucureşti şi în alte localităţi ale ţării. Simpla lor menţionare are darul să scoată în evidenţă ceea ce ne-a lăsat moştenire inginerul-arhitect Nicolae C. Mihăescu, drept mărturie pentru ceea ce a însemnat şi trebuie să însemne vocaţia constructivă şi autenticul spirit civic.

O lucrare de amploare şi cu funcţionalităţi care a cunoscut o permanentă transformare a fost proiectarea şi construcţia Palatului Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, realizat pe vatra ansamblului monahal Antim din Bucureşti, palat inaugurat la 10 octombrie 1912. În prezent, clădirea a ajuns să adăpostească un valoros patrimoniu de manuscrise, cărţi şi periodice în  Biblioteca Patriarhiei Române, fiind, în acelaşi timp, gazdă a unor prestigioase manifestări ştiinţifice

Palatul Societăţii Funcţionarilor Publici, proiectat in colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel, a existat până în zilele lunii august 1944, când o parte dintre bombele prin care aviaţia germană urmărea distrugerea centrului Bucureştiului i-au provocat mari distrugeri, care au impus demolarea ei. De asemenea, menţionăm impunătoarea clădirea care, în prezent, găzduieşte Ministerul Educaţiei Naţionale. Iniţial fusese sediul Casei Bisericii, care s-a preocupat de asigurarea bunei întreţineri a patrimoniului arhitectural naţional şi de construcţiile religioase.

Pentru oraşul dunărean Giurgiu a fost solicitat să întocmească proiectul pentru Tribunalul Judeţean. Lucrarea a fost, însă, finalizată după decesul său. În paralel cu cele arătate, a acordat o atenţie deosebită operei de restaurare a unor ansambluri arhitecturale. Lui i-a revenit misiunea onorantă şi de mare răspundere de a coordona lucrările de restaurare la Mănăstirile Agapia, Văratec, Neamţ, Hurezi şi Căldăruşani, care, de-a lungul timpului, în anumite împrejurări, au cunoscut numeroase intervenţii, dar care, fie din grabă şi din incompetenţă, fie din cauza fondurilor băneşti insuficiente, au fost recondiţionate greşit.

Experienţa dobândită în anii în care i-a fost încredinţată de Comisiunea Monumentelor Istorice misiunea de a coordona lucrările de restaurare a mănăstirilor amintite l-a ajutat şi la proiectarea unor edificii religioase sau reşedinţe pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe Române. Ne referim la Catedralele din Sulina (jud. Tulcea) şi Drăgăşani (jud. Vâlcea), precum şi la o nouă biserică, pe o veche vatră de credinţă creştină, respectiv Biserica Bradu-Boteanu din Bucureşti, precum şi la Palatul Episcopal de la Bălţi (Basarabia) edificat prin viziunea şi osârdia mitropolitului Visarion Puiu şi ale enoriaşilor pe care i-a păstorit.

Reamintirea unor date esenţiale ale vieţii şi activităţii inginerului arhitect Nicolae C. Mihăescu se înscrie în demersurile noastre pentru readucerea în atenţie a unor adevărate modele pentru generaţiile de azi şi cele viitoare, prin dezvoltarea temei Oameni de ieri şi de azi din spaţiul târgovişteano – dâmboviţean.  În acest sens, la finalul acestui articol, facem apel de sprijinire către toţi cei care deţin informaţii, documente, publicaţii, fotografii etc., care pot să contribuie la mai buna cunoaştere a arhitectului Nicolae C. Mihăescu şi, de reţinut, ale altor ilustre personalităţi concitadine.

Rândurile acestui articol se constituie într-un pios omagiu adus de cetăţenii acestor meleaguri inginerului-arhitect Nicolae C. Mihăescu, care şi-a servit arhitectura de stil neoromânesc cu devotament peste patru decenii şi care va rămâne în conştiinţa tuturor generaţiilor ca o eminentă personalitate, ca un vrednic fiu al oraşului Târgovişte.

IOAN  N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu, un spirit mereu tânăr și dascăl etern de „Carabella”…