Mircea DRĂGĂNESCU – Alte oglinzi de nisip

Mircea_Drăgănescu

1.*
* *

I se spunea Friptul
locuia cocoţat la ultimul etaj
al unui zgârie nor de pe strada dreaptă

la alură semăna cu Toulouse
tot aşa cocoşat şi iubăreţ tare de
femei şi de limbi străine..

se zice că toate ţărăncile
din atelierul pe care îl condusese
ca maistru îi datorau câteva cunoştinţe
în acest sens
multe dintre ele plecând afară
după revoluţia din decembrie…

la faţă semăna cu Gorbaciov
sau chiar mai mult
pentru că pe frunte i se întindea Americă Latină
iar pe obrazul stâng Eurasia-ntreagă…

în ultimul timp îl îngrijea un personaj
dintr-un film – Elodia i se spunea
cu trei zile înainte de a muri l-a părăsit
pentru că nu se mai putea mişca
nici hrăni şi-ncepuse să pută….
l-a părăsit lâsându-l să
mediteze la existenţă în general
şi mai ales la existenţa femeii…

după trei zile
un uşor damf de stătut
ia anunţat moartea….

diagnosticul ar fi fost
criză acută de misoginism….

 

2.Soledad

Când în bucătărie mâncam singur,
frigiderul cel vechi, bătrânul meu frigider,
începea să toarcă răguşit precum motanul
meu tărcat de la ţară..
şi atunci mâncând singur
nu mă mai simţeam deloc singur….

Acum în bucătărie
când mănânc singur
frigiderul meu nou silenţios
tace chiar şi când apa îngheaţă
şi atunci mâncând singur
mă simt şi mai singur
mai singur…

 

  1. Ne mutăm…

Ne mutăm așa
dintr-o odaie în alta

din odaia de zi în odaia de noapte
din odaia de noapte în odaia de
musafiri
apoi în odaia de lucru
și în odaia de rugăciuni

ne mutăm așa dintr-o odaie
în alta…..

din odaia de iarbă
în odaia de frunze
în odaia de rădăcini
apoi în odaia de cârtiță
în odăile șarpelui
mai ales în odăile șarpelui
ale șoarecelui cu aripi
în odăile liliacului….

din odaie-n odaie
așa ne mutăm din odaie-n odaie….
…….în odăile vântului……

 

  1. Cărămida

Este o idee
care şade la
întemeierea ta ca o obsesie
fără de care tu nu ai putea
fi
este ca mama
despre care nu aş putea spune nimic
este fiinţa mea efemeră
o bucată de lut cu aripi
este o
sferăăăăăăăăăăăă!!!!!!!

 

5…

Mai hai mai hai
hai hui mai hai
spre rai mai hai
nu doar spre răi
mai hai şi bucurii
să ai
mai hai, mai hai
să ne mai şi jucăm în rai
mai hai, mai hai
fără de griji
mai hai
pe un tăpşan
hai hui
spre rai….!!!

 

  1. Amorf

Totul este egal
nimic nu contează
iubirea este un ideal
care nu mai contează….
tu nu mai eşti eu
eu nu mai sunt tu
importantă este doar
plăcerea de-a fi
în secunda ce ne pare
a fi o eternitate
care nu ne desparte…
şi care ne desparte
de viaţă
în moarte
totul este egal

iubirea nu este
decât un ideal……..

 

  1. Nebunie

de a fi nu doar în existenţă
cât mai ales în cuvinte…
sublimă nebunie
a tuturor poeţilor nemuritori…..

 

  1. „Pironire”

Cu capul

în mâinile sprijinite de masă,
mesteca încet şi cu grijă

fiecare cuvânt.

Înroşindu-se

până peste urechi
ca să poată respira,

înfiorându-se
din tălpi şi până-n creştet,

rămânea pironit locului
fără să mai stea pe gânduri…