Mircea DRĂGĂNESCU – Poeme

 

Mircea_DrăgănescuVis

Ne hotărâsem

trebuie să evadăm ziceam

în timp ce în haine ponosite cu

o bocceluţă în mână coboram

strada în pantă

labirint parcă spre libertate…

strada era din piatră cubică

tivită cu iarbă ofilită..

era străjuită de ziduri vechi coşcovite de vreme…

 

la capătul străzii s-a ivit o patrulă

am tresărit şi am încercat să ne furişăm

pe o străduţă laterală

dar nu era una aşa că

te-am sprijinit de un zid sărutându-te lung

cei doi soldaţi ne-au privit indiferenţi

iată doi nebuni care se mai iubesc încă

şi au plecat înjurând…

 

la capătul străzii oraşul se sfârşea

cu un câmp presărat de ciulini albaştri

şi de maci sângerii

străbătut de o potecă îngustă

drumul spre libertate pe care ţi-e teamă să-l calci

 

pe potecă venea o femeie ponosit îmbrăcată

o elevă de-a mea pesemne

pe care tu nu aveai de ce să o gelozeşti

 

v-aţi hotărât domn profesor

să evadaţi în sfârşit….

deşi de pe acum vuieşte oraşul…

 

ne-am despărţit şi am luat un avion parcă

unul hârbuit care tremura din toate încheieturile

când a aterizat pe o pistă bombardată

de a trebuit să zigzagheze printre obuze

până la aeroportul din Sophia…

 

acolo tu te-ai supărat şi ai plecat înspre

hotelul ştiut din tinereţe unde nu mai erau locuri

 

am hoinărit pe străzile în pantă

până când te-am regăsit într-un hotel coşcovit

 

mi-ai sărit de gât şi mi-ai şoptit

haide în cameră să-ţi arăt rochia nouă..

 

numai de rochia ta nu-mi ardea

mai degrabă de lipsa ei îmi păsa…

 

haide am spus ţinându-te strâns de talie

pe holurile întunecoase şi pline de crăpături

 

ne era teamă de un cutremur

aşa că am început să fredonăm…:

da de ce nu

tu să fii eu

eu să fiu tu

şi nu e greu

când tu spui

că eu

aş fi tu iar tu eu

şi-un alizeu

din Dumnezeu

fac o făptură

din frământătură…

da de ce nu

tu în eu

eu în tu…!!!!

 

Stare

trăirea mea este irepetabilă
de ce să o comentez
de ce să o explic celor care nu o
vor înţelege niciodată…

te iubesc şi atât
te iubesc…!!!!

 

Simplicitas

Astăzi am văzut
răsăritul soarelui
sub forma sânului tău
deşi la meteo
comunicau ceaţă şi cer înnorat

Mulţumesc Doamne
că încă sunt îndrăgostit
de Tine şi Viaţă…!!!!

 

Mama singură

La 94 de ani
mamei mele îi este frică,
de ce îi este frică:
de frig, de amorţirea mâinilor,
de ce nu, de colicii intestinali, de diaree,
sau de opusul ei,
fibrilaţii, infarct
şi mai ales de singurătate
de singurătate…!!!!

 

Narcisă

Stai într-o vază pe pervaz
narcisă mititică
învăluită în extaz
tu pari atât de mică

şi printr-un vis eu îţi zăresc
firava ta tulpină
petalele ce-o-mpodobesc
precum pe o regină

parfumul tău suav parfum
m-adoarme şi deodată
tu te transformi ca şi-n poveşti
într-o frumoasă fată

şi fata pare zână a fi
gingaşă ca şi floarea
şi vine-ncet spre mine-aci
abi-atingând cărarea

dar visul ţine-o clipă doar
şi fata-ncet dispare
şi-n locul ei uşor apar
forme de mică floare…!!!!

(1964 prima poezie de dragoste…)

 

Leuştean

Miros puternic de pământ
şi-n preajma mea poieni frumoase
şi amintirea maicii mele
mare legământ
înspre-o tămâie amiroase…

Şi un tărâm plin de alean
cu hoţi de cai şi de mirese
în care-un ireal rădvan
povestea noastră iar o ţese

Într-un mănunchi de leuştean… !!!!

 

Sân

Îmi repeţi cu obstinaţie
că sânul tău nu este un simbol sexual
fiind doar un dar al iubirii
de bună voie şi nesilită de nimeni
până când moartea ne va despărţi….

în timp ce în căucul pumnului meu
tresare inima ta dovadă că încă mai
suntem….!!!!

 

Cronicar

Înregistrarea dezastrelor…
ionel cel care
a fost alături de toate doamnele titului
a hotărât că nu mai merită să trăiască
şi după o meditaţie serioasă
s-a dus la hagioaica şi
s-a aruncat înaintea trenului

două bucăţi de nea ionel au mai rămas
pe piatra cubică dintre linii

urmează incinerarea
din nea ionel nu a mai rămas
decât amintirea
cum va rămâne şi din existenţa noastră…

Nu-mi rămâne decât să consemnez
cine o va face după…!!!!

 

De florii

Liliacul înflori
în privirea-mi dilatată
poate era de florii
poate era altădată…..

liliacul înflori
li cu l şi a cu li
înflori
a cu l şi li cu li

din privire se născu
li cu li şi a cu u
floarea-ncet se născoci
li cu u şi a cu i

seva-ncet seva era
se cu v şi v cu a…!!!!

 

Psihoterapie

Primăvara asta a mea cu astenia ei
primăvara asta a ta cu astenia ei
seva proaspăt izbucneşte în muguri
oasele trosnesc ramuri uscate
în toamna asta neîmprimăvărate
în mine şi-n tine amestec ciudat
melancolico-depresiv de
primăvară toamnă târzie…

ne trebuie un psihoterapeut
eu psihoterapeutul tău
tu psihoterapeutul meu
eu liniştea ta tu neliniştea mea
alienare treptată
spre liniştea alăturată
de sălaşul de piatră ecou
Tu psihoterapeutul meu
Eu psihoterapeutul tău….!!!!

 

Ştevie

E un pogon de ştevie
în curtea copilăriei mele
gătită-n amintire de Buna-n
felurite feluri
cu multă zeamă de lămâie
ca sănătatea minţii să se spele
şi verde veşnic să
rămâie….!!!!

MIRCEA DRĂGĂNESCU este absolvent de filosofie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România…