1. Pe palierul de la internat
Cu staluri şi cu loji de sărbătoare
Stă bona noastră-n scaunu-i sculptat
Dintr-un banal şi cubic bloc de sare

Ca o străjeră şleampătă în fraise
Ea priveghează şcoala vultureşte
Şi pe genunchiul ei un titirez
Făcut din abanos se învârteşte

Fiind atât de prinsă de citit
Din catalogul plin de note rele
Că se opresc pe hol din scârţâit
Cocoşii decupaţi din tinichele

Şi-ncremenesc armurile-n oficiu
Lângă ibricul roşu de cafea
Dar iată că elevul de serviciu
Cu o bucată moale de tafta

Ştergându-i bonei noastre pince-nez-ul
Pe coridor alunecă grăbit
Şi-ncearcă să pornească titirezul
Care /constat acuma/ s-a oprit

 

2. Sunt săptămâni zglobii de carantină
Când stă-n culcuş întregul internat
Şi ne predă pasivul în latină
Maşina-n patru timpi de învăţat

Cu inelate mâini de domnişoară
Plimbându-se pe clape-ncetişor
Şi clopoţei ce înşiraţi pe sfoară
Împrăştie teroare-n monitori

Căci la gustarea de la ora zece
Maşina-n patru timpi se face foc
Vârându-şi într-un vas cu apă rece
Piciorul plat de mare pedagog

Şi începând să şuiere subţire
Din tubul său de-alamă-ncovoiat
Le-mparte-nvăţăceilor clistire
Şi praf liliachiu de scărpinat

Noroc că nuieluşa din comodă
Zvâcnindu-ne elastic pe spinări
Ne bate într-o limbă hotentotă
În care nu există conjugări

 

3. De după o cortină vișinie

La capătul acestui lung rambleu
Ieșea surâzător din magazie
În loden verde bunul Dumnezeu

Și ne chema-n tranvaiul cu o șină
Care suia pe poduri argintii
Spre mahalaua noastră levantină
Numită ca-n Scriptură Neftali

Pe unde bunicuța nărăvașă-și
Păzea cu un teribil măturoi
Nepoții străvezii încă în fașă
Și straturile verzi de usturoi

În timp ce la firida din perete
Pictată pe oblon cu cheia fa
Mătușa Frida cumpăra bilete
De la un ins hazliu de tinichea

Iar tații noștri răposați de tineri
Își scuturau meloanele de praf
Și îmbrăcându-și hainele de gineri
Mergeau iavaș-iavaș la fotograf

Încât până și bona noastră Else
Lăsând deoparte toc și-abecedar
A scos din dulăpiorul cu diverse
Un excelent binoclu militar

Și urmărea cum traversează splaiul
Pe sub balconul unchiului Tadeu
Ca un planor trandafiriu tramvaiul
Cu patru cai condus de Dumnezeu

În care noi copiii de la școală
Iscând un talmeș-balmeș prin cămări
Aveam pe cap coroane de beteală
Și aprindeam prin colțuri lumânări

 

4. Stomatologul nostru cârcotaș

Ce pedala de zor la bormașină
Avea în buzunaru-i uriaș
Saci de dormit umpluți cu vatelină

Și paturi rozalii ca niște scoici
Sofale moi pilote dolofane
Precum și /-n locul clasicelor doici/
Un ceainic prevăzut cu mameloane

Pentru copii fugiți de la părinți
Ce nimerind la dânsul din greșeală
Prindeau să-i ceară leacuri pentru dinți
Cu iz amăgitor de portocală

Iar meșterul dințar de care spun
Privindu-i prin monoclu bătrânește
După ce lua o priză de tutun
Îi saluta pocnind voios din cleşte

Și-apoi scotea dintr-un sertar de scrin
Măselele cutărei străbunice
Pe care c-un ciocan diamantin
Li le-mplânta odraslelor peltice

Spunând că-i pus de însăși mama lor
/Și ca să n-aibă țâncii nici un dubiu
C-un deget învelit în staniol
Le arăta celebrul său marsupiu/

Să-i pună foarte bine la păstrat
Frecându-le-n acest răstimp gingia
Pe fiecare plod în câte-un pat
Taman până se gată veșnicia

 

5. La școala de băieți din suburbie

Cu clopot la intrare și cu bonz
Copiii învățau cu osârdie
Iar îngerul îi da pe cap cu bronz

Iar seara când porneau pe ulicioare
Orânduiți ortac lângă ortac
Făceau suite sus pe stinghioare
Găinile din Caana cotcodac

Și-odată traversată curtea udă
Cu țevi și cu bazine de înot
Cei mai naivi dădeau la caracudă
Cu țâncii de pe ulița lui Lot

Sau răscolind într-o cotruță praful
Și lintița crescută pe parchet
Puneau în funcțiune telegraful
Cel iscodit de Sem și de Iafet

Iar factorii poștali pe biciclete
/Aceiași dinainte de potop/
Le aplicau ștampile violete
Când îngerul privea prin periscop

Ca mai târziu cuprinși de bună voie
Și-ademeniți de șmecherul de Ham
Pe scânduri din corabia lui Noe
Să deseneze mărul lui Adam

Și alte aventuri de-ale juvenții
Ori fredonând în șoaptă Blumen blau
Suflau prin țeavă /numai repetenții/
Cu boabe mici de linte în Essau

De-aceea travestit în Eminență
Cu ochelari verzui pe nas roman
Îi saluta cu multă deferență
Chiar Șarpele /altminteri pehlivan/

Iar rudele rămase încă-n viață
Privindu-le chipiul poleit
De îngerul hazliu cu strungăreață
Dormeau lângă lunete liniștit.

 

6. Noi cei ce vieţuim în paradis

Sub falnice cearşafuri şi dulame
Purtăm peruci liliachiu-deschis
Şi nasturi mari de aur la vestoane
În fiecare luni la ora trei
Pe duşumele date cu leşie
Scuipăm în aer sâmburi de ardei
Şi-ncet-încet murim de duioşie.
Dar marţea – precum bunii gospodari –
Purtând porecle cafre şi zuluse
Şi îngânând o rugă pentru lari
Ne dedicăm spălatului de rufe
În schimb dacă în rai se face miercuri
Sub marile lambriuri de stejar
Noi desenăm cu tibişirul cercuri
Şi tot ne credem încă mari şi tari
Dar joia – aşezaţi la telescop
Le şuşotim prin pâlnii de ivoriu
Nemuritoare pilde de Esop
La verii noştri fleţi din purgatoriu
Iar vineri când în rai e zi de post
Purtăm ciliciu-n loc de cingătoare
Şi ne întrecem care e mai prost
Ţinând pe vârful limbii cuişoare
Ca sâmbăta să mirosim a iod
Făcându-i giumbuşlucuri de tot felul
La doctoriţa noastră în capod
Ce ne stropeşte blând cu vermorelul
Duminica fiind zi de nenoroc
Anume însemnată-n călindare
Când vine barza şi îl ia în cioc
Pe unul dintre noi la întâmplare

 

7. Culcat cu burta pe divan

Ce bine e sa fii motan
Motan de vază cu temei
Magistru peste motănei
Şi povestind la motănime
Raţiunea lucrului în sine
Pe când un şoarec din Megara
Îţi dă în cap cu călimara
Şi chiţcăie în barbă hâtru
Că-i cu motanul Murr cumătru

 

8. O minge de pluş se roteşte alene

Prin aer cad albe mănuşi lenevos
Mâinile tale au pare-se pene
Dar râd spiriduşii cu măşti de-abanos

Lunecăm pe surâsuri regeşti şi ciudate
Eşti cea mai frumoasă sunt cel mai frumos
La gleznele-ţi mici se smeriră cascade
Dar râd spiriduşii cu măşti de-abanos