Ovidiu IVANCU – Ce am mai (re)citit în ultima vreme…

Ovidiu_IvancuAvem, așadar, timpul povestitorului, al scriitorului, timpul poveștii, apoi, timpul fiecărui personaj și, mai presus de toate, căci el este într-adevăr o enigmă încă insuficient cercetată, avem timpul lecturii, momentul precis în care un text este lecturat. Dacă despre timpul poveștii și al autorului ei se pot spune multe, de treaba aceasta ocupându-se criticii și istoricii literari, timpul lecturii e cu desăvârșire volatil. Nu înseamnă, însă, că trebuie ignorat, pentru că, din foarte multe puncte de vedere, timpul lecturii este cel esențial, el distorsionează definitiv și ultim toate celelalte timpuri, forțându-le să i se supună. Timpul lecturii este și singurul care produce efecte concrete. Societățile umane, prin liderii lor, sunt animate de idei care se nasc în timpul lecturii. Cărțile în sine, cu autorii lor cu tot, n-ar valora mare lucru dacă n-ar fi actualizate perpetuu, odată cu fiecare citire.

Topul cărților citite în 2016

Suntem, iată, gata să ne încheiem socotelile cu anul 2016. Cum, la final de an, a devenit deja o tradiție (de prost-gust, dar  o tradiție, totuși) să ne îndeletnicim cu fel și fel de topuri,  m-am gândit că nu se face ca tocmai blogul meu să rămână fără niciun top. Așadar, în cele ce urmează, topul… cărților citite în 2016 de către subsemnatul. O precizare: singurul criteriu în notarea cărților a fost gustul personal. Am încercat să argumentez de ce am  considerat cutare sau cutare carte bună sau, dimpotrivă. Firește, argumentele e posibil să nu convingă întotdeauna. Nicio tragedie… Pe măsură ce îmbătrânesc, mă revoltă din ce în ce mai tare reverența pe care, chipurile, trebuie să le-o acordăm cărților și autorilor, doar pentru că fac parte din vreun canon, manual sau istorie a literaturii. Tocmai de aceea, am citit fiecare autor, fiecare text, pe cât posibil, fără vreo prejudecată, ca și când ele, textele și numele autorilor, nu mi-ar fi spus nimic…

 Nota 3

  1. Sven Hassel, „Gestapo”, Editura Adevărul Holding, 2008, 354 de pagini.

Nota 4

  1. H.P. Lovecraft, „The best of H.P. Lovecraft. Blestemul din Sarnath”,  București, Editura Nemira, 2013, 439 de pagini.

Nota 6

  1. Nora  Iuga, „Sexagenara și tânărul”,Iași, Editura Polirom, 2012, 208 pagini;
  2. Scott Fitzgerald, „The Last Tycoon”, HarperCollins Publishers, London, 2014, 180 de pagini;
  3. Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini;
  4. Henning Mankell, „Faceless Killers”, Vintage Books, London, 2009, 298 de pagini;
  5. „The Confessions of Saint Augustine”, New American Library, New York, 2009, 358 de pagini.

Nota 7

1.Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare”, București, Editura Humanitas, 2013, 215 pagini;

2. Kate Chopin, „The Awakening”, HarperCollins Publishers, London, 2011, 211 pagini;

3. Gustave Le Bon, „Psihologia mulțimilor”, București, Editura Antet, s.a, traducere de Mariana Tabacu, 112 pagini;

4. „Constantin Thiron, Conflictul dintre știință și religie. Asupra liberei cugetări”, studiu introductiv, notă asupra ediției, note de subsol și antologie de Marius Rotar, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, 308 pagini;

5. John Updike, „O lună de duminici”, București, Editura Univers, 2009, 223 de pagini;

6. Glenn Beck,” ISlamISm. Planul secret de creare a califatului”, București, Editura Corint, 2016, 302 pagini;

7. Adriana Săftoiu, „Cronică de Cotroceni”, Iași, Editura Polirom, 2015, 319 pagini;

8. Lucian Boia, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, interpretări”, București, Editura Humanitas, 2014, 119 pagini;

9. Joseph Conrad, „Sub ochii Occidentului”, București, Editura Nemira, 2008, 512 pagini;

10.Michel Houellebecq, „Particule elementare”, Iași, Editura Polirom, 2012, 347 de pagini;

11.Dino Buzzati, „Cele mai frumoase povestiri”, Iași, Editura Polirom, 2013, 300 de pagini .

Nota 8

1.Lawrence Durrell, „Labirintul întunecat”, București, Editura Univers, 2007, 288 de pagini, traducere de Olimpia Lykiardopol;

2. Arthur Conan Doyle, „The Memoirs of Sherlock Holmes”, HarperCollins Publishers, Londra, 2016, 290 de pagini;

3. Giovanni Papini, „Gog”, București, Editura Polirom, 2012, 272 de pagini;

4. Nojoud Ali, în colaborare cu Delphine Minoui, „Divorțată la 10 ani”, București, Editura Pandora 2010, 167 de pagini;

5. Mo Yan, „Obosit de viață, obosit de moarte”, București, Editura Humanitas, 2012, 736 de pagini;

6. Martin Page, „Libelula”, București, Editura Humanitas, 2005, 203 pagini.

Nota 9

1.José Saramago, „Evanghelia după Isus Cristos”, Iași, Editura Polirom, 2012, 420 de pagini, traducere de Mioara Caragea;

2. Dave Robinson și Judy Groves, „Câte ceva despre Platon”, București, Editura Curtea Veche, 2001, 176 de pagini;

3. Charlotte Brontë, „Jane Eyre”, București, Editura Corint, 2015, 560 de pagini;

4. Stephen W. Hawking, „Scurtă istorie a timpului”, București, Editura Humanitas, 2015, 212 pagini.

Nota 10

1.Ilf și Petrov, „Vițelul de aur”, Iași, Editura Polirom, traducere din limba rusă de Tudor Mușatescu și Ion Mihail, revizuită și adăugită de Magda Achim, 2012, 376 de pagini;

2. Susan Sontag, „În America”, București, Editura Univers, 2007, traducere și note de Cristiana Vișan, 383 de pagini;

3. Chuck Palahniuk, „Bântuiții”, Iași,  Editura Polirom, 456 de pagini;

4. Leon Leyson, cu Marilyn J. Harran și Elisabeth B. Leyson, „Un băiat pe lista lui Schindler”, București, Editura Rao, 2014, 241 de pagini;

5. Antoine de Saint Exupéry, „Le Petit Prince”, Gallimard, 2007, 119 pagini;

6. Malala Yousafzai și Christina Lamb, „Eu sunt Malala”, Iași, Editura Polirom,2014, 328 de pagini.

OVIDIU IVANCU este profesor, între 2009 și 2013 a fost lector de Limba Română la New Delhi, în India, e un scriitor și eseist ardelean foarte cunoscut…