Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece

 

Radu_Părpăuţă_2DESPRE POPA DUHU – Ca și numiții iurodivâie, ca și autiștii, pe care începem astăzi să-i cunoaștem mai bine, părintele Duhu nu știe să se prefacă, nu se poate adapta cerinţelor şi aşteptărilor celorlalţi. Nu faptul că chiriarhia i-a luat „dreptul de predicator”, cum crede Ion Pecie, îl mână în diatribele sale pe părintele Duhu. Creangă nu ne spune nicăieri acest lucru. Nu este vorba de „inamiciții” și de „atacuri la adresa unor contemporani cu identitate istorică precisă”. Povestitorul ne spune clar despre mentorul său: „nu-și astâmpăra gura cătră mai marii săi, măcar să-l fi picat cu lumânarea.” Deci este vorba de toți mai marii săi, mai mult, de toți fariseii, de cei care deformează credința, nu de unii anume. Asprimea lui nu este numai a unui mahalagiu oarecare, care, sigur, se poate mânia că părintele stareț i-a luat din leafă. Asprimea lui are caracter vaticinar, vine direct de la Iisus. Isaia Teodorescu, zis popa Duhu, se comportă ca și profetul al cărui nume îl poartă. Spune tuturor, fără menajamente, cu violență, adevărul. Pe preoții de mir îi numește haldei, unui profesor de liceu îi dă replica, cum am arătat, de „cadavrule”, iar pe credincioșilor care vin să-l asculte le spune ceva greu de înghițit: Îi trimite la râușorul ieșean cu nume urât mirositor – Căcaina, ca să se curețe de păcate. Am citat mai sus vorbele hristice cu „urâciunea pustiirii”. În alt loc popa Duhu spune profetic altele: „cine are urechi de auzit să audă“. Coerența imaginilor, cele mai multe biblice, structura unui discurs de profeție vituperantă fac parte din traiectul acestui personaj: „Odată era o floare numită rușinea fetelor foarte răspândită în țară la noi; dar de când au luat „mârșavele de modă“ locul gospodinelor românce, aceasta floare a început a disparè din grădinile și țarinile noastre. Popa Duhu rostește cuvintele lui Isus pe un ton răstit, nepregetând să-și afurisească enoriașii. Iar pe cei slugarnici, mândri și luxoși îi arată cu degetul, zicând: «Fățarnice, a zis Hristos, curăță mai întâi partea cea dinlăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și cea dinafară curată!»

AMINTIRE CU PÂRȚOLA – La istorie aflam că numai în „comuna primitivă” se trăise trai pe vătrai: oamenii-maimuță împărțeau și înfulecau în mod egal hălcile de carne de la hoiturile găsite. Pe urmă însă a venit nenorocirea. Strămoșii s-au împărțit în două categorii: flămânzii, săracii, „producătorii de bunuri materiale” și asupritorii, boierii, chiaburii îmbuibați. Primii erau vrednici și dârji, urau pe exploatatori, dar situația lor se se înrăutățea pe zi ce trece de la Burebista încoace, iar ceilalți erau lacomi, răi, puneau botnițe la săracii care culegeau struguri. Drept urmare, „lupta de clasă se ascuțea” brici. Asta o înțelegeam și eu. Îl vedeam pe tata ascuțind briciul, dar nu tăia gâtul la exploatatori. E drept, câteodată se tăia el pe obraz și punea câte o bucățică din „Scânteia”, ca să nu mai curgă sângele. Tata avea grijă și cumpăra „Scânteia”. Câteodată. Ca să aibă cu ce-și face țigară din chiștoace de „mărășești”. Ș-apoi toată istoria partidului comunist român e un capitol inepuizabil de ură. La fel erau și toate istoriile partidelor comuniste frățești. La fel și toată istoria Internaționalei comuniste. Toate aceste istorii sunt „bucățică tăietă”, cum ar zice coana Chirița, după istoria PCUS (b). Scria acolo cum tovarășii Djugașvili, Kețkoveli și Țuluchidze s-au întâlnit în ilegalitate într-o magazie părăsită și-au înființat aia și aia. Pe urmă tovarășii, care erau buni, deveneau răi și erau excluși, condamnați, lichidați: Bahradze pe Caranadze, Ceavceavadze pe Chicodze, Maharadze pe Șevarnadze (tatăl lui ăla care a pus capăt URSS-ului împreună cu Gorbaciov și încă vreo doi). Pe urmă venea un șir neîntrerupt de tipi, că ți se răsucește limba în gură: Goglidze, Țitlidze, Lordchipanidze, Zambachidze, Ordjonichidze, Țuluchidze, etc. Apăreau și dispăreau din „Pârțola” (asta era cică „Scânteia” în Gruzia) de pe pancarte, din cărțile de istorie, ba și din pozele colective. Până la urmă a rămas unul singur – Djugașvili, adică tovarășul Stalin. Pe urmă a căzut și Stalin. Și istoria comunistă se rescria din nou – lumea uită. Pe calea glorioasă a istoriei partidului apăreau mereu dușmani. La început era dușmanul dinaintea noastră. Pe urmă au început să apară dușmani în stânga și dreapta: deviaționiștii de dreapta, stângiștii, troțkiștii, maoiștii, sioniștii, castriștii, etc. După aceea dușmanii au pătruns „în rândurile noastre”, „în mijlocul nostru”: chiaburii, codașii, „cozile de topor” spionii vânduți capitalismului american, englez, german, francez, etc. Și veneau mereu alți dușmani, căci ura e ca focul: trebuie întreținută, altfel se stinge.

SECRET DE FAMILIE – În curtea unui ţăran mai înstărit, una dintre găini a ouat într-o zi
un ou de jumătate de kilogram.
– Ne spui şi nouă cum ai reuşit? au întrebat-o celelalte găini.
– Ei, secret de familie!
– Ce proiecte de viitor ai?
– Voi oua un ou de un kilogram.
Găinile l-au întrebat şi pe cocoş cum au reuşit isprava cu oul de
jumătate de kilogram.
– Ei, secret de familie!
– Şi care-ţi sunt proiectele de viitor?
– Să-i pocesc mutra struţului.

EVREUL ȘI LENIN – Un evreu din Rusia primește permisiunea de a emigra în Israel… La graniță, rușii îi controlează bagajul, găsesc înghesuit între haine un bust al lui Lenin și-l întreabă:
– Ce e asta?
Evreul:
– Ar trebui să întrebați CINE e ăsta, nu CE e asta…Ăsta e Lenin, cel care a pus bazele socialismului și a adus bunăstarea poporului rus… și l-am luat ca amintire a zilelor de prosperitate… OK, rușii îl lasă să treacă.
Pe aeroport în Tel Aviv, grănicerii găsesc bustul lui Lenin și întreabă:
– Ce e asta?
Evreul:
– Ar trebui să întrebați CINE e ăsta, nu CE e asta. Ăsta e Lenin, nenorocitul din cauza căruia am părăsit eu Rusia si l-am luat cu mine ca să am pe cine să blestem în fiecare zi.
Îl lasă și ăștia sa treacă…
Tipul se duce acasă, pune bustul pe raftul unei biblioteci și, la o petrecere organizata de familie cu ocazia sosirii sale, un nepot vede bustul și întreabă:
– CINE e ăsta?
La care evreul îi răspunde:
– Ar trebui să întrebi CE e asta, nu CINE e ăsta. Răspunsul e: 10 kilograme de aur de 24 de carate, fără impozit, vamă sau TVA.

OLTENEASCĂ – Știți de ce au oltenii cămășile în carouri?
Ca să zică: Mario, scarpină-mă la C7.

PREZIDENȚIALĂ – Analiza președintelui Johannis a problemelor țării după 100 de zile
seamănă leit cu o întâmplare dintr-o familie de sași:
Vine săsoaica la Hans și îi spune:
Hans, să știi că slujnica noastră a rămas gravidă.
Răspuns: Asta-i treaba ei!
Păi da Hans, dar lumea zice că tu ești tăticul.
Răspuns: Asta-i treaba mea!
Păi, dacă e așa, eu nu mai stau cu tine!
Răspuns: Asta-i treaba ta!
Morala….lui Johannis: Toata lumea să își vadă de treaba lui și țara merge
bine!

AMANTA DI LA IAȘI(telenovelă) – Primarul Nichita e gelos pe amantă. Așa că pune pe șeful Poliției, pe adjunctul acestuia s-o urmărească. Ca să fie sigur, pune și niște detectivi particoleri. Intervine și un bărbat din străinătățuri în chestiune. Niște tipi din clanul Cordunenilor îl amenință: Caramba din țară! Asta fiindcă primarul era gelos până și pe motanul pe care-l ținea amanta în brațe. Mamăăă, ce pasionant! Mă-nebunesc, monșer!
Așa că Nichita, care se poartă cu oamenii din subordine ca și cu slugile de pe moșia lui tat-su, va intra la bulău. Asta după ce și Năstase a intrat pentru o telenovelă cu termopane, nevasta plângând și țara oftând. Mie îmi vine să zic ca Dănilă Prepeleac: Nici nu-mi pasă/de Năstase/De Nichita/nici atâta.

APOLITICII – Mulți, în special tineri, își fac un titlu de glorie din a se autointitula apolitici. „Filosofia” multora e simplă și păguboasă, zic eu, și sună cam așa: „Nu mă interesează politica, toți politicienii sunt niște porci, noi nu ne murdărim cu politicianismul lor. Să votezi e atât de… nineties, lumea oricum e condusă de corporații în goană după profit. Noi protestăm și atâta tot. Așa e chic, facem și poze”. Apoi își șeruiesc pozele pe la amici: „Ia, uite, ce mișto sunt eu, ce creativ, ce underground!” Să vă ia dracu, apoliticilor!

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator rafinat și talentat și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…