Schițe în culori

 

Mă ceartă Arhimede că nu i-am spus nimic

Despre cărarea verii ce iarăşi se usucă

Şi mă trimite-n toamnă cu normă de nălucă

Şi cu izvor în plete şi ceai într-un ibric.

Pitagora mă ceartă că nu ştiu teoreme

Şi tot ce-adun şi scad dă rezultatul „Doi”

Că tot împart luceferi şi enervări şi ploi

Pe când sfioşi călugări aruncă anateme.

Şi Galilei tot țipă de-mi zguduie sistemul

Că se învârte-n juru-i un zâmbet pal pictat

 

Ce nu concepe „Doiul” ca număr nepătat,

Ci ca pe-un dans de flăcări ce mistuie blestemul.

Iar Thales e nervos şi-mi strică geometria

Că are două laturi cusute delicat

Pe baza grea din gene de ochi alambicat

A simplului triunghi ce-şi cântă reveria.

Doar Einstein îmi zâmbește ca unei teorii…

E relativă spusa, privirea e şireată.

Cu primăveri absconse încerc să fac o plată

Spre câmpul plin de spice şi-arat de bucurii.

 

ROXANA FLORENTINA CLOPOTARU este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…