Praf de cer

Alergând printre zile rătăcite de Soare,

m-am împiedicat

și din colțul gurii mi s-a scurs un zâmbet

amestecat cu puțin praf

de pe ulița veche pe care locuia bunica…

De ce am râs?

Pentru că niciodată praful

nu mi-a gâdilat nasul cârn

mai tare ca acum…

Dacă m-aș fi întâlnit cu dorul de mine,

mi-ar fi spus să trec pe la magazin,

să cumpăr idei pentru seară,

dar nu, el n-a venit…

m-a lăsat să înfulec

urme de iarbă crescută printre pietre…

Pentru că m-am împiedicat frumos,

venise alt dor să mă ridice din iarbă

și să mă gâdile mai tare

cu praful bunicii plecată în excursie cu Lord,

câinele casei,

la Peștera Eternității,

acolo unde cred oamenii că ajung avioanele

când se pierd între nori…

ROXANA FLORENTINA CLOPOTARU este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…