Aşează-ţi inima, române

La loc de cinste şi păstrare.

Şi pune-acolo, într-un cufăr,

Săbii şi puşti, şi felinare.

 

Adu-ţi aminte c-ai citit,

Când erai mic, nişte poveşti.

Ce-ai zice dac-ai încerca,

Istoria să le-o găseşti?

 

Au fost izbite în războaie,

Şi rupte şi lipite iar,

Aşa cum inima se-nmoaie

Ca şi cusută pe-un ştergar.

 

Ştergar cusut de-a ta bunică,

De mâinile-i reci şi crăpate,

Ce ştiu tot de la o bunică

Secretele ţării secate…

 

Secată de milă şi dor,

De cei ce-au înfruntat durerea

Până când moartea au învins

Şi-au cucerit atunci puterea.

 

Luând uşor firul poveştii,

De la bunic-ai învăţat,

C-au existat războaie grele

Dar şi oameni demni de urmat.

 

Avea şi ea, demult, bunică,

S-i povestea ce grea e viaţa,

Când foc de arme şi de gânduri

Îţi înnegreşte dimineaţa.

 

Dac-ai trăit când lumea veche

Avea şi ochi, şi gând de lut,

Te poţi numi înotător

În râul cu lacrimi de plumb.

 

 

Războaiele-au cusut istorii

Ce nu vor rătăci-n pământ.

Vor căuta răzbunătorii

Celor ce zac pe sub mormânt.

 

Să prinzi din zbor cartea, române

Să-nalţi istoria pe steaguri,

Să aduni viaţă din ruine

Şi s-o împrăştii pe meleaguri.

 

Să ţii aproape tot poporul,

Unit şi sfânt, şi închinat.

Şi-adună-ţi inima, române

Cea pusă veşnic la păstrat…

ROXANA FLORENTINA CLOPOTARU este elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…