FEMEI ȘI BĂRBAȚI – Găsesc într-o conferință a lui Nicolae Iorga un pasaj amuzant dar care nu e chiar lipsit de adevăr: „Fiecare bărbat român crede că este genial. Femeile sunt mult mai cuminți în această privință: ele se sprijină pe un lucru foarte important și anume că sunt în cea mai mare parte frumoase și nu au nevoie cum au bărbații pentru urâțenia lor fizică să exhibe un certificat de genialitate. Între doi oameni care se cred geniali nu poate exista înțelegere: ori unul îl mănâncă pe celălalt, ori nu se alege nimic de amândoi”…
DIPLOMATICĂ – Avem o diplomație globală și abia acum îmi dau seama de asta. Prin urmare, la Ministerul de Externe avem nevoie de o echipă care să gestioneze toate dosarele. În plus, avem nevoie de o administrație numeroasă, deoarece suntem un stat bogat, cu un buget care să permită megastructuri ministeriale: în afară de ministru, avem un ministru delegat și 5 secretari de stat, plus un subsecretar de stat. Ministerul francez de Externe are, în afară de ministru, numai 3 secretari de stat, Foreign Office are 4 secretari de stat și doi subsecretari de stat, Ministerul german de Externe are doi miniștri delegați și doi secretari de stat, Ministerul italian de Externe are un viceministru și doi secretari de stat…
PARISIANĂ – Ultimii trei președinți francezi au avut comunicațiile sub ascultare de către NSA. A fost știrea zilei… La Paris, președintele François Hollande a reunit Consiliul Național de Apărare. Dezvăluirile Wikileaks arată limitele alianței transatlantice și profunda rivalitate franco-americană, indiferent de reintegrarea Franței în structurile de comanda NATO. Este vorba de două modele care se opun, modelul francez și cel american fiind singurele modele politico-culturale cu ambiții la nivel planetar. A propos de această rivalitate, doamna Catherine Durandin, expert pentru mulți ani la Delegația pentru Afaceri Strategice din Ministerul francez al Apărării, a publicat o carte intitulată sugestiv „Franța contra Americii”, în care arată și cum testele nucleare franceze din Pacific erau un semnal clar adresat Washigton-ului, că Franța nu își va abandona teritoriile din Pacific (SUA finanțează multe organizații neoprotestante pentru a converti populațiile din Polinezia și Noua Caledonie, iar odată cu prozelitismul religios fac și propagandă în favoarea independenței față de Franța). Franța arată că este o țară care nu se lasă călcată în picioare și mai ales în fața unor acte grave precum ascultarea comunicațiilor telefonice ale președintelui francez de către un aliat. Ironia este că dezvăluirile Wikileaks se produc la puțin timp după ce s-au aniversat 130 de ani de când Franța a dăruit SUA celebra Statuie a Libertății… Într-o scurtă declarație, președintele Hollande a declarat că s-au luat toate măsurile asigurării securității comunicațiilor de la Palatul Elysée și că acțiunea SUA este inacceptabilă. Ambasadorul SUA la Paris a fost convocat la Quai d’Orsay. Mi se pare perfect justificată și propunerea de expulzare a ambasadorului SUA.
MARILE PUTERI – Comisia de anchetă a Senatului american care a analizat circumstanțele morții ambasadorului american in Libia (în 2011) a dat publicității emailurile primite de Secretarul de stat de atunci, Hillary Clinton, de la un agent CIA. Aflăm detalii interesante: 1. Războiul a fost dorit de președintele francez Nicolas Sarkozy, atât pentru a proteja zonele cu populație ostilă lui Gaddafi, dar și pentru a reafirma rolul de putere militară al Franței.
2. Serviciile franceze au creat Consiliul libian de tranziție și au antrenat forțele rebele. Prețul: 35 % din economia libiană să revină companiilor franceze. 3.Parisul a dorit împărțirea teritoriului libian in mai multe zone. Nu pot să nu leg aceste detalii de comportamentul marilor puteri, de ceea ce un diplomat francez spunea: „Din fericire, Ucraina este un subiect prea mărunt pentru a începe un război…”
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, profesor la SNSPA și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…