Sunt puţine lucruri mai rele decât plictiseala. Cancerul, gingivita, statul Islamic. Un avion trecând pe deasupra blocului acoperă un mic scandal alături la… 3. Se ceartă iarăși. Motorul avionului acoperă scandalul doar pentru câteva secunde. Îmi imaginez că cineva ar fi programat cearta asta. Începe uşor, are un build, în 30 de minute se termină. Vecinul de la 3 lucrează că distribuitor pentru o companie farmaceutică. Se plimbă zilnic în maşină de serviciu şi ascultă Bob Dylan pe mp3. Nevasta-să pleacă dimineaţă, îşi duce copii la şcoală, apoi către serviciu. Viaţă lor decurge în acest ritm perfect şi niciunul nu se gândeşte să îşi tragă un glonţ în cap, niciunul nu se gândeşte să ia cuţitul ăla japonez zimţat din set de pe masă şi să îl bage în celălalt. Acest mic scandal e o tulburare a păcii. Iau o bere brună din frigider şi încerc să ascult, să înţeleg ceva din cearta lor. Sinceritatea, în aceste momente, dă la iveală, adevăruri tulburătoare: Monstrul din Loch Nes, experimentul din Philadelphia, tăbliţele de la Tartaria. Dar nimic. Câteva discuţii despre banii cheltuiţi, el e „sălbatic” şi nu vrea să invite prietenii, ea a zgâriat aripa dreaptă.

Ies afară din casă, să aud mai bine. Poate se lasă cu un Smurd, o maşină de Poliţie ceva. Vecina de jos, îşi face de lucru şi deja îmi poate da detalii despre ceartă.

“Ăştia iar s-au luat la ceartă. Din nimic”

“Foarte bine” îi spun.

“Cum foarte bine?” mă întreabă vecina.

“Păi dacă nu te cerţi din când în când ajungi să nu ştii de ce stai cu persoana respectivă. În primul rând…”

Ies afară din bloc, iar pe maşina mea găsesc o hârtie. „PARCAŢI MAŞINA ZILE ÎNTREGI ŞI BLOCAŢI ALEEA”

Mă uit în stânga , în dreapta. Aleea nu e deloc blocată, un Hummer dacă vrea poate să treacă pe aici. Dar simţul lui civic îl obligă să-şi lase amprenta grafologică. Întru în maşină, o pornesc şi mă îndrept spre parcarea blocului care e arhiplină. Găsesc un loc şi parchez. O vacă grasă şi roşie iese dintr-un Matiz.

“De ce ai parcat-o aici? Nu vedeţi că blochezi parcarea.”

Un bou în negru iese din blocul de vizavi.

“Nu e bine. Nu putem ieşi din parcare. Mutaţi-o de acolo.”

Dacă e un moment oportun în care liniştea publică ar trebui deranjată, păi ăsta ar fi momentul. Dacă mor, măcar o să găsească pe podea lângă patul meu, Metafizica Probabilistă a lui Suppes, Femeile lui Bukowski, şi Bazele Leninismului de Stalin. Pe podeaua ta ce o să găsească boule? Cancan? Programul TV. Îmi zic că e mai bine să-mi mut maşina decât să mă cert. Oricum maceta mea kukri cold steel, stă sus cuminte, aşteptând să muşte din femurul vrunui avorton.

În SUA, tulburarea liniştii publice este „breach of peace”. Se presupune că ar exista o pace. De fapt există un armistiţiu între noi toţi. Dar războiul poate izbucni oricând. Trebuie doar să uiţi de „bun simt” şi politeţe… „Give peace a chance”. Boul în Negru îmi face semn din nou să mut maşina. Întru în maşină şi dau muzica tare.

“Give peace a chance, te-n morţii mă-ţii…” exclam şi demarez aruncând praf şi pietricele peste celelalte maşini.

Dau o tură de cartier, claxonez mitocănesc nişte botine bej, nu dau prioritate unui Volvo ofilit şi trec cu nonşalanţă pe trecerile de pietoni. Mă întorc, întru pe contrasens, că-s riveran, ce mama naibii şi parchez pe alee.

Vecinul şi vecina de la 3 au ieşit acum la plimbare prin parc cu copiii. Războiul a încetat.

Roşcata cu ruj roşu aprins, Maybeline, se apropie de bloc. Mă dau repede jos din maşină. Fug ca să deschid şi doar din întâmplare, să-i ţin uşa.

„Ciao,” mă saluta Maybeline zâmbind frumos.

Urc în bloc şi îmi rulez o ţigară. Ies pe balcon şi privesc „lumea”. Războiul s-a amânat. Statul Islamic, mai are de aşteptat. Azi nu decapităm fraierii şi nu violăm virgine. Azi îi dăm păcii o şansă. Azi avem încredere în Ceilalţi şi încercăm să trecem peste neînţelegeri. Aşa, ca ăia de la 3.

Arunc ţigara şi scuip din tot sufletul. Ptiu, boul ăla din Mediaş iar și-a scuturat țoalele peste balconul meu…

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…