Sunt foarte bulversat de faptul că dacă ai o culoare puțin mai deschisă pe tine, o ţinută nonconformistă sau o bluză pe care scrie de obicei un brand ești considerat un cocalar. Sunt de mult apuse frizurile gelate, gulerele ridicate, ceasurile aurii, lanțurile la gât și blugii largi cu care te puteai îmbrăca la propriu, acum mai nou un cocalar 2015 este îmbrăcat de la mall, cu o foarte mică bucățică de bun gust, de fapt, îmi retrag bunul gust, stilul cocalaresc n-are bun gust, nici gust măcar, este doar o metodă de a-ți pune niște haine „șmechere” pe tine, de la mall și astfel diferența între un om îmbrăcat decent și un cocalar este mai greu sesizabilă.

Într-o perioadă foarte îndepărtată stilul vestimentar al unei persoane făcea diferenţa între clasele sociale. Îmi amintesc acel proverb „haina nu face pe om’’, o mare prostie, un interviu în cadrul unei companii cere o ținută impecabilă, nu poți apărea în pantaloni de training și un tricou pe ține; să fim serioși, gustul este foarte important. Un om ce are stimă de sine are grijă de felul în care se îmbrăca, și chiar dacă bugetul nu este unul prea mare, în ziua de azi găsești tot ce vrei la prețuri foarte accesibil, la mall de exemplu, găsești lucruri foarte interesante la un preț mult mai bun ca hainele din piață sau de pe la celelalte magazine , mă rog, în orașul nostru, hainele lor nu diferă cu nimic de cele din piață, totul e la fel pe aici, dar găsești și câteva magazine „crème de la crème”, doar că trebuie să știi să cauți.

Revenind, stilul vestimentar spune multe despre o persoană, când pui pe ține o haină la întâmplare nu avea așteptări să fii observat de cine știe cine, o să fii doar un oarecare, probabil și criticat în ochii altora, dar în momentul în care porți ceva ce îți pune în evidența corpul/structură și îți conferă siguranța unui look spectaculos, devii mult mai încrezător în forțele proprii, iar șansele de a fi observat în societate cresc semnificativ. În ziua de azi societatea critică orice detaliu, iar casele de modă au transformat vestimentaţia într-un criteriu existenţial. Cea mai mare greșeală pe care am observat-o în rândul oamenilor este că merg pe principiul „ia-o puțin mai mare să fie bună și la anu’ ”, ceea ce este o greșeală autentică, de ce ți-ai lua ceva cu 5 mărimi mai mare? Să stea pe ține „ca pe gard”, să ai coatele în palmă? O haină întotdeauna va trebuie să fie perfectă pentru corpul tău, să-ți pună corpul în evidența, desigur dacă ai un corp frumos. Imaginați-vă, adică nu trebuie să vă imaginați, doar faceți un efort de gândire și amintiți-vă că sigur ați văzut pe stradă o „domnişoară” cu un outfit „sexy” foarte strâmt, ce-i punea formele în evidența, și prin forme mă refer la burtă ce urla și își făcea loc să iasă, și la picioarele cât un stâlp de telegraf ce încercau să se opună pantalonilor extra mulați. Rămân foarte mirat pentru că nu înțeleg această idee de a purta strâmt când corpul nu îţi permite, dar până la urmă nu contează părerea mea, a celorlalți, dacă persoanele din această categorie se simț bine în ceea ce poartă, trebuie să porți ceea ce te face să te simți bine, confortabil, ce-ți pune personalitatea în evidență și ce te face încrezător în tine.