Vali NIȚU – Douăzeci și patru de poeme…

1.noapte plină de lumină

 

în prag de sărbătoare

împletesc dorinţe din şuviţele părului tău

pe geana dormită

buzele învelite-n sete

îşi cheamă privirea de pe şoldul dezgolit

spre melancolia din taina nupţială

pe coapsa pernei

neîmpotrivirea unui fluier de anotimp

la atingerea notelor de dor

melodia trupurilor – lumânări vii

dintr-un cerc nesfârşit al iubirii noastre

tu – femeie cu părul de foc

şi privirea de cer

mulţumesc

vom întoarce o altă filă

o noapte plină de zi

spre izvorul alb

nesătul de sete.

 

 

2.o vrere dintr-o seară

 

am descheiat nasturele unui poem

şi te-am regăsit în vers

în fiecare metaforă

sens

am deschis cartea vieţii

şi te-am găsit între copertele ei

dinspre azi spre mereu

femeie

mi-am privit harta palmelor

şi am revăzut ce mi-a mai rămas

din secundele celeste

de ceas

curge clepsidra

la ora stabilită unde doar tu eşti

femeia ultimă.

 

3.ochiul ce mă trăieşte

 

la concertul viselor

mă zoreşte revederea din răstimp

în timp

Dumnezeu ştie ce-i scris

eu sunt acolo

tu eşti aici

unicul destinatar al răsăritului ce curge

într-un răspuns

pentru fiecare întrebare

se-nchid îmbrăţişările cu un nod de seri

ca-ntr-o logodnă

dintre albastru şi călcâiul de lumină

elegie prin scurtul popas

dintr-un univers ce se-nchide

la secunda rescrisă

pe un arc de cerc.

 

4.ochiul dintr-o poveste

 

în ritmul unui vals

melodia se aude-n tăcere

doar privirea de la o fereastră
şi caligrafia ochilor cu nuanţe de verde

joacă dorinţele într-o singură soartă
lucire nebună spre sensul atent
la întrebări şi răspunsuri

paşi în cuvinte
umeri goi de nopţi albe
precum o floare de nufăr

rost şi secunde celeste
ecou
viaţa este dans.

 

5.parola unui timp

 

între tăcutele miniaturi ale universului

tu – iubita mea

în fiecare vers din poezie

scena trăirii noastre

o treaptă cu dorul de mâine

în gala de excelenţă pasul din cuvinte

dorinţă şi rost

dans

între pământ şi cer

o elegie

în cercul fecund al vieţii

melodia unei irepetabile minuni

tu – femeia

splendidă trecere în carul de timp

cu roţi fecunde

şi clipe de sens.

 

6.paşi în cuvinte

 

din anotimp în ram

versurile se joacă-n poeme

iubind metaforele cu ochii timpului

în trecerea de… vreme

din toamnă-n iarnă

aceeaşi frumoasă poveste

pe lista invitaţilor

numai tu

păstrez să scriu cu verde viu

pasiunea de a fi bărbatul unicei femei

cu părul ruginiu

te voi iubi mereu

globul meu de lumină

într-un

unic în arborele vieţii

sosesc

cred în tine – singular fericit

clipă de maturitate

femeie.

 

7.refrenul culorilor celeste

 

e ora zece

tic-tac în surâsul vieţii

într-un fluviu de lumină

ochii tăi dintr-un dans aşteptat

puţin tac

şi privesc decolteul iubirii

din nevoia de zbor

puţin vorbesc

şi deschid larg fereastra

aştept

să mă-nchizi în gândurile tale

să mă odihnesc

eu – o trecătoare frunză arămie

tu – un superb ceas

femeie a secundelor ce curg

lin-lin în trăirea mea

e trecut de zece.

 

8.roua dorinţelor

 

lasă-mă să te iubesc femeie

desprinsă dintr-o poveste cu maci

asemenea fluviului alb

din lumină

pictează-mă în îmbrăţişarea serilor albastre

pe trupul tău

când braţele curioase de culoarea părului

deschid fereastra altui anotimp

cu crengile îmbrăcate

în verde viu

trăirea

precum ceremonia sufletul şi trupului

născut prea devreme

sau prea târziu?

 

9.sărutul cununat cu trăirea

 

ţi-am sărutat trupul

şi acum merg pe urmele lui

mi-am sprijinit fruntea pe umărul speranţei

într-un colţ de linişte

tu – suflet frumos în roata vieţii

aprinde lumina

deschide ochii şi zâmbeşte

vei descoperi sensul iubirii

incendiu de argint pe tâmplele tale

sortita mea

nepreţuită veghe a fericirii de aici

pentru acolo

de azi pentru mâine

metafore îndrăgostite de braţele minţii

într-o culoare de foc

tu – fecioara mea.

 

10.sortită să ne ştie

 

cu braţele pline de anotimpuri

tu şi eu

dimineaţă spre altă zi

picătură de apă

o miniatură undeva-n univers

ca noi

acolo sau aici

devenire

dorinţă din timpul ce ne ştie

pe umerii serilor

singurul destinatar

iubirea.

 

11.sosesc printre cuvinte

 

la gala de excelenţă a vieţii

timpul compune harta destinului

în zori discrete înnoptând în versuri

femeia timpului

dar de la bunul Dumnezeu

cuvântul peniţei

din culori de magnolii fierbinţi

metafora pasiunii prezente

în chip de femeie

pasărea albă spre înalt

a învăţat zborul prin zâmbetul vorbit

elegie din lumină

rost.

 

12.temporala simplitate

 

privesc în oglinda palmelor

a doua tinereţe

ca mod de viaţă

gândindu-mă la timpul pe care-l trăiesc

cu rost

iubita mea dragă

cu decolteul din maci

în gala de excelenţă a timpului

nunta de flori

cu poemele albastre

de aici – de acolo

de departe.

 

13.trăiri gemene

 

m-am tot căutat

uneori treceam pe lângă mine

şi mă găseam doar în propriile cuvinte

îmi era dor de sens

să-l şoptesc cu buzele flămânde

era atât de mâine

când despleteam înţelesul respiraţiei

unor suflete gemene

departe erai tu

aici în trăirea mea iarăşi tu

oriunde erai tu

acolo

aproape erai tu

în cuprinsul de aici

mereu vom fi doar noi

într-un atât de azi

întregul din doi.

 

 

14.„vorbesc” scriindu-ţi pe cercul vieţii

 

statornicit spre mâine

te aştept în pragul timpului alb

al aceluiaşi cer

în desenul privirii uitate pe şevalet

imaginea cu tine

notele muzicale-n portret

solfegiul nocturn

iubirea

nu voi uita să nu uit

culoarea

doar ea e ziua noastră

gala de excelenţă a luminilor

trăirea

oare îmbătrâneşte şi ea?

întreb şi eu

aşa…

 

15.vreme prea devreme

 

opresc frumuseţea gândului

în buzunarul timpului de la piept

şi trăiesc bucuria

cu iubita mea

şi părul ei logodit cu degetele albe

în muzica timpului

plină de esenţă

îmi petrec clipele spre poarta deschisă

cu un tandru sărut

precum poezia de dragoste

scrisă la malul mării

puţin poate fi mult

atunci când există iubirea.

 

16.elegia înserărilor

 

în cartea de onoare a vieţii

cu drepturi de autor

eu sunt tu

şi-mi eşti un eu

un dar de la Dumnezeu

cu trupul alb

şi paşii multiplicaţi cu sine

prinde-mă-n destinaţia mersului lumesc

pe strada scorpionului

purtând numele tău

fecioară

cu buze roşii şi flămânde

priveşte

nisipul ne curge

viaţa strigă catalogul

prezent…

noi vom răspunde.

 

17.eu cel ales

 

parcurg trăirea

aproape de mâine

mă opresc printre sărutările anotimpurilor

buzele flămânde

privirile cuminţi întârzie-n mine

în jur albastrul zilei

norocul

globul de lumină

femeia din cercul de foc al iubirii

totu-i o adiere de vânt

părul ei desenează timpul

din flori nemuritoare

posibil

o imposibilă uitare.

 

18.filozofând despre nuanţe

 

într-o noapte fugară

eu

cel ales călător

în mulţimea unor culori

detaliu sentimental

nuanţele

din anotimp în ram

te strig

şi aud ecoul

torente de răspunsuri

mireasa absolutului meu

neegal reper

o singură nuanţă.

 

19.gala de excelenţă a anotimpurilor

 

mi-am logodit privirea

cu irepetabilele zile din sensul trăirii

mi-am statornicit liniştea

în veşmântul sufletului tău frumos

la capăt de drum

rescriu propria-mi soartă

alături de un om

într-un colţ de lumină

tu

iubirea mea verde

cu buzele ce potolesc setea

serilor albastre

dintr-un bestseller ce-i viaţa noastră

acolo departe

printre metafore

sosesc.

 

20.îmbrăţişări din metafore

 

păşeşte prin trăire

spre decorul grizonat

luminile îi desenează sânii

în dansul nefardat

buzele nesătule de înţelesuri

îi odihnesc taina

în poala molcomă a serilor

ceaşca de cafea

cu parfum de femeie

pe coapse se opreşte un răspuns

al trupului flămând

priveşte timpul secvenţă cu secvenţă

pas cu pas

perechea lui de suflet

l-a îmbrăţişat.

 

21.înainte de zi

 

pe buzele dimineţii

despletesc taina sufletului tău

femeie din spirala timpului meu

cu atingerea degetelor lungi

pictez trăirile noastre

pe obrazul trupului de foc

logodna culorii

în nocturne sărutări

umerii goi de şoapte

privesc înlănţuirile din plete lungi şi-ncâlcite

pe sânii toropiţi de dorinţe

albastră nebunie

melodia naiului din ape

tu – iubita mea

o poezie.

 

22.la sfat cu gândul albastru

 

pe harta sprijinită de umerii vremurilor
o aripă
pe trupul unor zboruri înalte

cealaltă aripă

eu şi tu – iubirea

pe o trecere din nisipul clepsidrei
ne cerne bob cu bob
nepotolita sete
târzie

foc şi jar
în cea mai frumoasă privire
a unui răsărit către apus
singur ştiut ce vine
la chindie.

 

23.lumescul mâinilor

 

am ancorat trăirea-n viitor

timpul într-o carte

în cadoul de sub brad

vers şi şoapte

buzele nesătule odihnesc privirea

tresar

pe trupul flămând

dorinţe fierbinţi

prind anotimpurile cu siguranţa iubirii

trăirea-n poemul unui rost

pe umerii cuvântului

metafore

pe sensul de mers

irepetabila partitură de pian

aceeaşi tu

melodia din noapte.

 

24.magia privirii albastre

 

în dansul serii

numele tău – floare de iris

în secunda celestă din camera de oaspeţi

scorpionul flămând de iubire

în colierul albastru

parola fecioarei

„părul de foc”

dintr-o trăire cât o viaţă

în valsul luminii

ritmul ultimelor zile din calendar

reverenţă

spre destinaţia ta femeie

eu sunt tu

şi-mi eşti un eu

mai presus de cuvinte

o elegie.

 

VALI NIȚU