La lansarea volumului de povestiri al lui Marius Chivu am ajuns întâmplător și din curiozitate. Citisem câteva recenzii ale lui, câteva articole online, câteva postări de promovare a cărții. În aceeași seară, povestirile m-au aruncat din nou în atmosfera orașului, același București actual, senzorial, de la Cărturești în Drumul Taberei, Vasile Milea sau Virtuții. De pe Ion Mihalache la Muzeul Colecțiilor de Artă, trecând prin lumea formațiilor de alternative gen The Pixels și Toulouse Lautrec…

Personajele sunt extrem de vii, trăiesc intens momente banale din viață precum o simplă inflamație sau o întâlnire cu iubita la o petrecere a copilului acesteia. Teama și exacerbarea sunt elementele cheie în Cel mai departe, banalul aparent, moartea, nepăsarea și sângele rece în Prin ușile larg deschise. Din București poveștile merg mai departe, în paradisul libertății generației actuale, Vama Veche, acea oază a depravării și a eliberării despre care Mircea Cărtărescu spunea că, deși nu vizitat-o, a ajuns să și-o imagineze așa cum e, citindu-l pe Marius Chivu.

La Canapele, Molotov, Expirat, mojito, ROA, TIFF – sunt o parte a expresiei unei generații care, fie că suntem sau nu de acord, există și e prezentată prin pana unui scriitor care face parte din ea. Dramele contemporane sunt și ele prezente, în personajul din La vulturul de mare cu peştele în gheare, un semi nenorocit care nu știe ce vrea de la viață și plătește din plin pentru asta.

Dar, poate cele mai frumoase sunt povestirile în care personajul se întoarce în lumea copilăriei, care este și nu mai este la fel. „Așa cum mă temusem, aveam să mă întorc în mijlocul ruinelor și să deschid cufărul”, în acea lume în care recunoști totul și totul ți se pare străin, ca într-un coșmar – precum în Domino sau Întoarcerea. Bunicii sunt sau nu mai sunt, cei pe care personajul îi cunoștea din copilărie sunt nişte bătrâni fragili, dependenți de cel care a fost crescut cândva de ei, moartea pândește în case bătrânești, printre cărți de rugăciuni, felicitări, albume de fotografii, teancuri de Formula As, sticle de șampanie nedesfăcute, ochelari de vedere și telefoane mobile.

Nu în ultimul rând, pentru mine a fost o surpriză să-l regăsesc în paginile povestirilor lui Marius Chivu pe Rufus Wainwright, alături de un model de om care ți-a onorat viața la un moment dat, gay sau nu. Povestirile lui Marius Chivu sunt precum un salt într-o lume morbidă, dezolantă și totuși actuală, vie, lumea în care mulți dintre noi trăiesc și observă prea puține.

CĂTĂLINA CRISTACHE este absolventă de limbi moderne, la Universitatea București, a terminat un master la SNSPA și, mai ales, CARABELLA târgovișteană…