În anii adolescenței, când cred că aproape toți tinerii doresc să-și exprime cumva prea plinul lor sufletesc, am scris și eu poezii. Acum, când sunt la altă vârstă a tinereții sufletului meu, am mai găsit una dintre acele poezii, pe care o dăruiesc cu drag tuturor cititoarelor acestei reviste on line și nu numai, cu prilejul zilei „noastre”, a tuturor sufletelor feminine de pe globul pământesc, de 8 martie! Care a fost…

M-a inspirat surâsul Giocondei, Mona Lisa, din tabloul atât de celebru al lui Leonardo Da Vinci, care surâde în continuare tuturor în muzeul Louvre din Paris.

   POATE  (Giocondei)

  Tu zâmbești tuturor, dar,

  Puțini,

  Și poate nimeni nu-ți înțelege

  Dulceața surâsului tău.

  Este durere și vis întipărit pe marmură, sau

  Fericire nețărmurită?

  Din înaltul sferelor tale enigmatice,

  Ai încercat să dai  lumii o problemă…

  Și cine știe, poate, de va fi rezolvată vreodată…

  Dar NU.

  Vei rămâne pururi așa, cu secretul pe buze,

  Oferind lumii un

 Mister de beatitudine.