VACANȚĂ VECHE – Vin vacanţele cu miros de libertate, adică de trandafiri roşii parfumaţi, aflaţi şi azi în curtea din Pucioasa, a părinţilor. Din ei mama îmi împletea invariabil, în fiecare jumătate a lunii iunie din vremea anilor de şcoală, coroniţa de premiantă. Aceasta şi diploma erau deja o constantă, nu-mi mai desenau în minte, semne de întrebare.

Marea necunoscută o constituiau titlurile cărţilor – premiul în sine – pe care le deschideam nerăbdătoare, încă de când mă alăturam celorlalţi colegi. După acei ani, ideea de vacanţă n-a mai avut niciodată miros… Doar amintirea unor lucruri, oameni sau locuri, prin care diferitele concedii se individualizau.

MAREA DE MAI – Și unde e peisajul copleşitor, agasant, desenat de maşini de toate modelele şi oameni de toate tipurile? Unde sunt, aşadar, turiştii: bezmetici, haotici, veşnic nehotărâţi sau hotărâţi doar în privinţa faptului că legea numărul unu în concediu o constituie hainele sumar aliniate sau absente aproape cu desăvârşire, indiferent de spaţiul în care-i poartă interesul de moment?

Dar magazinuţele și magazinaşele care vând pe preţuri piperate (că doar cunosc mentalitatea celor ce se revarsă an după an, după an, ca valurile mării), toate hidoşeniile imaginate sau neimaginate, care au depăşit cu mult orice pretenţie estetică, a nevinovatelor kitschuri? Nu, nu că mi-ar lipsi acestea toate, doar m-am autodeclarat, hotărâtă, turist de două-trei zile din lunile mai (hai, iunie!!) şi septembrie, al litoralului nostru!

Păcat însă că în peisajul atât de propice relaxării nu şi-au deschis încă larg uşile, locurile decente unde puteai, de exemplu, să savurezi delicioase suberek cu carne sau brânză; asta fiindcă, aşa cum e pe la noi, acum se repara, se zugrăvea, se montau firme luminoase, se extindeau terase… Cu alte cuvinte, o lipsă totală de respect faţă de turistul ieşit din tipare şi din grupul de turişti, descris ceva mai sus…

Ce bine însă că pe nisipul ce atingea destul de aspru piciorul, ghiceai scoici de toate culorile şi formele, aduse iarna întreagă de valurile nervoase şi nu mucuri de ţigară, coji, sâmburi, hârtii… Ce bine însă că singurele „chemări” cu tânguiri monotone erau cea a vântului şi, mai ales, cea a mării doritoare de auditoriu şi nu strigătele supărătoare ale comercianţilor de… orice, sau ale pseudo-interpreţilor de muzici de origine și calitate incerte. Cât de reconfortant ca privirea să   ţi-o umple doar ea, marea, zugrăvind emoţii diferite, din nuanţe de verde şi albastru!

Continuă zbatere, umbrită, eventual de nori… Nu de ţinute, figuri, gesturi insalubre. Nici măcar de nisipul aruncat de pe vreun cearşaf neatent scuturat sau din vreo găletuşă, cu râs gâlgâit şi copilăros scuturată într-adins în părul tău.

E doar un punct de vedere, cel al „căutătorului” frumosului de… mai.

MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…