PARANTEZĂ

Când pas de deux ajunge pas du tout,
când e pierdut şi ultimul atu,
când inima ţi-e-n solzi ca un tatu, –
de maică-ta mă rog, de taică-tu,
să-ţi spună cât de dragă mi-ai fost tu!

 

FRÄULEIN ERIKA v. DDR

Qwertzuiopa e o gamă
a maşinilor de scris;
yxcvbnmii* i-ar lua vamă
dublă, de ostili ce i-s,
repetându-i (qwertzuiopăi):
„Te somăm să nu mai ţopăi!”

După fiecare gamă,
dânsa, însă, dă un bis:
yxcvbnmii o reclamă
asdfghjklilor** în scris,
care-i strigă (qwertzuiopăi):
„Te-am somat să nu mai tropăi!”

Că n-ar fi decât o damă
de consum, s-a cam tot zis,
iar de cât i s-a dus vestea,
unii o aud şi-n vis;
dacă asta e o dramă
nu pot, însă, şti precis, –
nu pentru că nu cotrobăi
tastatura qwertzuiopăi,
dar că nu-i scriu eu povestea,
ci maşina mea de scris.

–––––––
* Se pronunţă cum se scrie.
** Cf. nota anterioară.

(1974)

UBI SUNT

Unde sunt
frumoasele steno-dactilografe
ale lui Apollinaire?
Où sont-elles
les belles
sténo-dactylographes
d’Apollinaire?
Unde-s săltăreţele dactile
dintr-o scrisoare a lui Eminescu?
Où sont-elles
les belles
sténo-dactylographes
d’Apollinaire?
Unde-s săltăreţele dactilografe
ale poetului uitat George Magheru?
Où sont-elles
les belles
sténo-dactylographes
d’Apollinaire?
Unde sunt dactilofragele
lui Leonid Dimov?
Où sont-elles
les belles
sténo-dactylographes
d’Apollinaire?
Unde sunt dactilografele
de ieri/d’hier?
Où sont-elles
les belles
sténo-dactylographes
d’Apollinaire?

(2001)

FORSE CHE SI FORSE CHE NO

Are Queneau o fabulă cu-o gâscă
în care o felicită, pe gâscă,
că-i degrevată (fericita gâscă,
din ziua-n care pana ei de gâscă
nu se mai moaie în lichida mâzgă
a călimărilor); de sarcina-i de gâscă
datoare-o pană, cel puţin, de gâscă
scribenţilor, ce-au renunţat la gâscă,-n
favoarea minei de creion,
a tocurilor rezervoare,
a pixurilor, a maşinii
de scris şi,-adaug eu, a tastaturii
computerului care
nu prea intra, la acea oră,-n
atenţia lui Queneau, care-l ignoră
(prezent istoric!), însă nu ignoră
(idem!) că Sora Gâscă (soră
a scriitorilor şi noră
a Mamei Gâşte, ma Mère l’Oie),
e îndopată s/zilnic
pour son foie.

(2002)

„SĂLTĂREŢELE DACTILOGRAFE”
Dactilografele par, astăzi, o specie cvasi-revolută; dacă nu chiar de-a binelea fosilă, — una pe cale de a deveni. Ele avea-vor soarta, în curând, susţin nostalgicii maşinilor de scris, a marilor pterodactile din perioada jurasicului superior.
Networkezii sunt, din contră, de părere că dactilografele nu sunt pe ducă, ele perpetuându-se, de altfel, chiar în era noastră digitală.
În paranteză fie spus: digital provine din engl. digit, adică „cifră, unitate”, originea căruia e lat. digitus, adică „deget”, — ceea ce trimite la faptul că, odată, s-a numărat pe degetele de la mâini, plus, uneori, de la picioare (cf. fr. quatre-vingt).
Computerul e digital, desigur, într-un alt sens decât sunt digitale amprentele, ba chiar dactilografa. Dar tastatura e tot tastatură, fie că dactilografiem, fie că… digitalizăm la un computer. De fapt, acesta digitalizează, în timp ce nouă ne rămâne să dactilografiem în continuare…
Căci tastatura a rămas ce-a fost: A/a se află tot în flancul stâng: prima din al treilea registru; iar dintr-al doilea, dacă-i parcurgi întreaga gamă, deca- sau endecafonal, va rezulta tot vechiul (vechea) qwertz/yuiop(ă).
Qwertz/yuiopele sunt, evident, digitigrade, ca jderul, hiena, câinele, pisica, — specii, încă, foarte viguroase (ultimele două, mai cu seamă).
Astfel încât dreptatea e de partea networkezilor de pretutindeni: dactilografele stau bine, deocamdată…
Dac-ti-lo-ga-fe-le, la fel.
NET

Domni şi doamne, v-o spui net,
net şi clar cum clarinetul,
că mi-e drag, de-o vreme, netul
cel urât de bătrânet, –

bătrânet de orice vârstă:
de optzeci de primăveri
sau de, împlinite ieri,
opşpe, – ce, ca un catâr, stă

în a sale-apucături
fincă-i cam târziu ca bietul
om să schimbe,-acum, tabietul
unei vechi literaturi

scrise, mii de ani, la lampă
şi, de mai puţini, la bec, –
pe care n-o ştergi prin back-
space şi-ţi dă la mână crampă,

iar peniţa împroaşcă-n jur
pagina, când se crăceşte
şi întunecă drăceşte
clarul slovelor ajur…

De aceea-s pentru net
(orice-ar mârâi mai culţii)
eu, Şerban, şi tot mai mulţii
ce formăm un şerbănet!

(2001)

PAPILLONAGE

Mariposa
petaluda
papaotl
and so forth,
all three closed,
closed in a bottle,
in a bottle without horse.

Closed by Don Ruys, señor
de Medina y de Posa,
qui écoute el ruiseñor
et admire la mariposa.

Petaluda
papaotl
mariposa
schmmeterling
all four closed,
closed in a bottle
closed by Mr. Maeterlinck

(in Französisch : materlenk),
Grand cordon de l’Ordre de
Léopold, – que Timour Lenk
ne provoque pas: „A nous deux!”

Mariposa
papaotl
farfallo…
In Orlamonde, –
in his bottle
without throttle,
alle Menschen sind so trottel,
gagâteux [sic !] est tout le monde.

 

PREMII  ȘI  PREMIANȚI

Iată, pentru puţin amuzament, şi un text în versuri, humoristic, referitor la premii şi premianţi:

Vieaţa nu-i un şir de premii,
Ci-un şir de şuturi ca, aminte
Să iei cum că, de-a lungul vremii,
Aşa faci pasul înainte.

Ea, pentru unii,-i doar succesuri,
Iar, pentru alţii, doar eşece, –
Aceste-amare înţelesuri
Şi mai amar e-a a le-nţelege.

Mai bine-i, oare, să iei premii,
Sau să iei numai biete prime?
Nici laureaţii unor Grammy
Nu ar putea să se exprime.

Mai mari ca premiile, adese,
Sunt primele, care-ţi dau ghesuri, –
Şi asta, dacă-s cât mai dese,
E cheia marilor succesuri.

Mai bine-i, oare, să iei premii,
Sau să iei numai biete prime?
Nici laureaţii unor Emmy
Nu ar putea să se exprime.

Cât despre premii, – chiar Nobèlul
E cam dubios, într-un millennium
În care-aproape tot tembelul
Poate să-şi ia benzină Premium.

ȘTEFAN  FOARȚĂ  este critic literar, scriitor,  membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…