E un fel de punte sufletească, de conexiune caldă ce se stabilește între tine şi persoana pe care abia ai cunoscut-o, dar față de care simți o puternică şi impetuoasă empatie.  Nu poți explica, şi nici eu nu pot explica, pentru că astfel de legături sunt rezultatul unei intuiții profunde, izvorâte dintr-un spațiu emoțional mai presus de pustietatea unor cuvinte care eşuează şi vor eşua definitiv să umple golul lăsat de caracterul lor limitat şi restrictiv. Sau poate că vei simți din prima, în legătură cu o persoana necunoscută, anxietate şi dorința vagă, nelămurită că nu e de încredere şi că trebuie să păstrezi distanța. Știu că nu se judecă cărțile după copertă şi că de multe ori prima impresie este greşită şi deplasată, dar eu vorbesc despre stadiul inițial, sentimental, ce precede rațiunii şi primelor cuvinte. Și atunci, te întreb pe tine, de ce se întâmplă acest lucru? Sau tu te întrebi pe tine…

Există, cel mai probabil, o explicație, măcar parțială şi în spatele unor fapte ce par învăluite în mister şi de neînțeles. Sufletul tău e uimitor şi le simte pe celelalte din jur în mod independent de rațiunea ta, inconştient, pentru că există o cale mult mai profundă de a comunica, de a înțelege cu adevărat oamenii. Şi atunci, oamenii pot emana căldură şi frumusețe, sunt plăcuți şi iubiți, sau pot afişa o mască rece de aroganță şi indiferență, care îi îndepărtează pe ceilalți. Aroganță, indiferență, orgoliu, nepăsare, superioritate, toate trăsăturile negative ale ființei umane într-o singură persoană. Şi cum e posibil acest lucru?

Da, aroganța îi îndepărtează pe cei din jur, dar îl şi  izolează pe cel arogant şi construiește un zid între interior şi exterior. E perfect adevărat că se poate naşte din amprenta unui mediu nefast asupra personalității, educație şi model parental(nu cred în ideea că răutatea e o caracteristică intrinsecă a omului-la naştere el este pur şi inocent) , dar e la fel de adevărat că această aparență de duritate ascunde , de cele mai multe ori, un suflet fragil şi nesigur, care se teme şi nu are încredere în el.

Eu aşa văd aroganța. Din multitudinea de măşti , fiecare o alege pe cea cu care se simte cel mai confortabil. Nu cu exteriorul, ci cu propria conștiința, ca să supraviețuiască şi să-şi găsească fericirea. Nu te-ai gândit vreodată că e posibil ca  cel ce se comportă urât cu cei din jur o face pentru că proiectează în exteriorul propriei fiinţe neplăcerea de a fi el însuşi? Aroganţa devine o mască a imposibilităţii de a iubi şi de a forma legături armonioase cu cei din jur, pe fondul unei lipse de iubire a propriei persoane… şi atunci poţi înţelege de ce simţi antipatie faţă de unele persoane.

Eşecuri,visuri neîmplinite şi idealuri zdrobite, plus o aparenţă de duritate şi orgoliu. Şi în spatele acestora un suflet rănit şi dezamăgit care nu încearcă decât să se protejeze.  E trist că o face într-un mod total greşit , şi e şi mai trist că noi nu vedem asta… noi, care am ştiut să ne învăluim sentimentele în ocrotirea celor dragi, noi nu vedem asta sau nu ne dorim să o vedem şi să o înţelegem?

Alina PREDA  este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…