SENZAȚIONAL  –  Câini reconvertiți la cercetarea științifică… Cel mai bun prieten al omului a deprins foarte repede obiceiurile proaste ale colegului său biped. Pentru că nu e nevoie de un intelect ieșit din comun, un câine a reușit să scrie o lucrare științifică și s-a folosit de ea pentru a fi eliberat din azilul de animale unde îl duseseră hingherii.

’TĂ-VĂ PUSTIA, PRIVIGHETORI…  –  Două experte s-au rupt în figuri, pe un post de televiziune, să explice ele ce și cum e cu islamul. Și, ca din întâmplare, dar nu prea, experta gazdă, Lavinia Șandru, are un platfus sau un lasus, ceva de genul ăsta, pentru a-și scuza ignoranța: „Și femeile poartă pe cap baticul ăla… ăăăă… am uitat cum îi spune”. Experta invitată, Rodica Stănoiu, jurist și proaspăt revenită de la îmbălsămare, îi sare în ajutor, pentru a risipi noaptea din mintea Laviniei: SHARIA! Lumina de la capătul tunelului a găsit fix cuvântul potrivit. „Așa, da, mulțumesc”, a cârâit Lavinia, ca și cum exact vorba aia îi stătea pe limbă, dar refuza să se miște de-acolo. „Tă-vă pustia, să vă bată, ciripitoare de la capătul tunelului! Tunelul științei!

CLARIFICARE –  Pentru corectitudine politică, de acum încolo, judecătorii nu vor mai da sentințe în ani de închisoare, ci în ani de scris cărți.

SFÂNTA MARE NERUȘINARE  –  Celebrul „analizd” militar Radu Tudor publică pe Twitter o mică năzdrăvănie cu următorul conținut: „Două cărți scrise în închisoare. Niște gânditori și ei… Propun să fie interziși în noul regim…” …însoțită de coperțile cărților „Jurnalul fericirii” de N.Steinhardt și „Cerealele glutenice și boala celiacă” de Gheorghe Mencinicopschi. Alăturarea e nefericită și chiar ușor nesimțită. Sigur, e trist că Radu T. nu știe că „Jurnalul fericirii” nu a fost scris în închisoare, însă unui analist militar nu-i putem cere să și citească și acele cărți despre vorbește. „Jurnalul fericirii” a fost scris în libertatea supravegheată a regimului comunist, după ce N.Steinhardt a petrecut ani mulți în închisorile regimului. Și l-a scris de două ori. După ce l-a scris prima oră, i l-a confiscat Securitatea. Ar fi putut să-l scrie și în închisoare însă regimul interzicea cu strășnicie deținuților politic și creionul, și hârtia. Dar nici asta nu avea de unde să o știe Radu T., deși cărți despre istoria comunismului există. Însă cine să le citească? Radu T., nu! În schimb, Gheorghe Mencinicopschi e posibil să-și fi scris cartea și în închisoare, beneficiind și de generozitatea democrației, și de slăbiciunile ei. Deosebirea colosală, și Radu Tudor era într-o poziție bună să o știe, este că N.Steinhardt a făcut închisoare pentru intransigența lui anticomunistă, în timp ce Gheorghe Mencinicopschi a ajuns după gratii pentru complicitate la devalizarea statului cu vreo 60 de milioane de euro. E o diferență, totuși, nu ? Sigur, i-aș putea spune lui Radu T. și în buzunarul cui au intrat cele 60 de milioane, dar n-aș vrea să i se facă rău când își ia leafa.

UN  BORDEL  MAI  MIC –  În bordelul uriaș numit România, apărut prin grija politicienilor noștri, care sunt niște curve, există un bordel mai mic numit Parlamentul României, acolo unde politicienii noștri se fac că lucrează. Acolo s-a născut și senzaționala lege generatoare de literatură în zeghe și care a făcut din orice idiot mai șmecher un cercetător științific, autor de șapte, opt cărți și pentru asta numai bun de pus în libertate. Un om mai curios din fire a mers pe firul apei pentru a afla cine a fost mintosul legiuitor are a născocit amendamentul care poate face dintr-un analfabet funcțional un om știință. Au fost găsiți doi. Unul neagă. Dar dacă unul negă înseamnă că chiar în templul legislativ falsul e la el acasă. Mai departe vă las cu Gândul. Ziarul. Fenomenul „literaturii de penitenciar”, prin care deţinuţii scapă de câte 30 de zile din pedeapsă pentru fiecare „lucrare ştiinţifică” scrisă după gratii, a devenit posibil începând cu 2013, când a apărut noua lege a executării pedepselor. Un amendament introdus la Comisia pentru Drepturile Omului, din Camera Deputaţilor, condusă de Nicolae Păun, autor al unor iniţiative pro-puşcăriaşi, a creat această prevedere, care până atunci avea o formă mult mai restrictivă. Un proces verbal al şedinţei în care a luat naştere această portiţă de evadare din penitenciare îl indică drept autor al amendamentului pe deputatul independent Remus Cernea. Acesta neagă însă vehement, acuzând un fals şi spunând că acel document nu corespunde realităţii: „ Este o invenţie a cuiva, care mi-a fost atribuită în mod abuziv”. Cernea spune că se întâmplă deseori în Parlament ca procesele verbale ale şedinţelor comisiilor să conţină date nereale, mai ales la comisiile unde nu există înregistrare video, aşa cum este şi cazul comisiei sale, condusă de Păun.

O ȚARĂ DE CARTEA RECORURLOR  –  Evident, țara asta e patria noastră, România. Singura țară din lume în care o lucrare științifică a fost gândită și scrisă în 24 de ore, poate și mai puțin. Mai mult, lucrarea a fost epuizată instantaneu, înainte de a ajunge în librării. Autorul însuși a cumpărat tot tirajul. Că să nu i-o plagieze alții, probabil.
Cineva ar trebui să aibă curajul, se aude domnule Adrian Curaj, și să facă demersurile necesare pentru înscrierea României în Cartea Recordurilor. Nu putem lăsa, nu avem dreptul să scăpăm și chilipirul ăsta, tocmai acum, când toți ne persecută, până și Norvegia.
Deci, faimosul om de știință, de știința fotbalului, Mihai Stoica, Meme pentru prieteni, a scris o cărticică de 122 de pagini, intitulată „În căutarea identităţii”, un fel de istorie a UEFA Europa League. Tot ce are de spus Mihai Stoica se rezumă în 9 (nouă) pagini de „idei” aşezate pe hârtie. Restul de 113 pagini sunt dedicate scorurilor înregistrate şi statisticilor din cele şase sezoane scurse de la introducerea noului format al competiţiei, preluate prin metoda copy-paste, de pe site-ul UEFA, operațiune de care s-a ocupat niște prieteni și niște negri. Iar cele nouă pagini de text, care s-ar părea că-i aparțin lui Meme, totuși, ar putea fi scrise într-o oră, hai o zi, dacă Meme a mai stat să-și mai adune și gândurile. Dar ce importanță are ? Important e gestul, nu? Opera științifică a fost certificată de Prof. univ. dr. Viorel COJOCARU, Rectorul Universităţii Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport. În ce e doctor Viorel COJOCARU ? Nu știu? Presupun că în limba gimnastică.

NU POT SĂ CRED, DAR CÂT MĂ BUCUR   – DNA va ancheta filiera cadrelor universitare care au scris sau au recomandat cărți pentru pârnăiașii de lux ai țării!

VARANUL RECIDIVEAZĂ  –  Dan Voiculescu, în fundul temniței pentru zece ani, a postat pe blog: „Mi se reproșează că sunt prolific, că am scris zece cărți. Cu toată modestia, nu mă voi opri aici…Da, atâta vreme cât există o lege în vigoare, nu cred că fac nimic ilegal.”
Și omul are dreptate. El ilegalitățile le comite numai când e liber. Logica? Mai puțini ani de libertate, mai multe cărți, mai puține ilegalități.

DOUĂ JUCĂRII STRICATE  –  Mai zilele trecute, tânăra speranță a politicii românești, Teodor Meleșcanu, 74 de ani, se înscria în ALDE, partidul speranței Călin Popescu Tăriceanu. Și nici n-a apucat bine să fie scuipat ca să nu se deoache, că Tăriceanu, personal, l-a și ridicat la rangul de vicepreședinte, pe motivul că ALDE avea nevoie de niscaiva probitate morală. Clar, născut să fie vicepreședinte și uns cu toate unsorile probității morale încă de pe vremea comunismului, Meleșcanu era făcut să aducă o țâră de probitate acolo unde se afla doar Tăriceanu. Cu capul gol. Însă transfuzia cu prospătura Meleșcanu s-ar putea să fie pentru ALDE doar ceva mai mult ca frecția la un picior de taburet șchiop. Liviu Dragnea s-ar fi plictisit ca de mere acre de acest fante expirat și abandonat și de neveste și ar pune la cale schimbarea lui Tăriceanu din fruntea Senatului. Să fie într-un ceas bun. După alungarea din PSD a lui Victor Ponta, cu picioare aplicate jos, pensionarea manechinului de la Centrocoop ar fi un semn că Liviu Dragnea începe să fie un om politic interesant. Nu și simpatic. Nu le poți avea pe toate.

UN GÂND PENTRU CURAJ – La urma urmei prostia n-ar fi chiar așa de scumpă, însă întreținerea ei ne costă ochii din cap.

TEHNOCRATUL ADRIAN CURAJ ÎȘI IA INIMA ÎN DINȚI ȘI SPUNE NIȘTE PROSTII DE ÎNGHEAȚĂ APELE, ROȘESC PIETRELE ȘI SE CUTREMUR PLOPII   –  Într-un moment în care Dumnezeu se scobea în nas, ministrul educației, tehnocratul tehnocraților Adrian Curaj și-a luat inima în dinți și a spus o nespusă. Pasămite, profesorii care au girat literatura pârnăiașilor cărora li s-a sculat să facă cercetare științifică au făcut-o în nume personal și că nu implică universitățile unde ei predau. Cu alte cuvinte, cât timp sunt în universitate, profesorii sunt oameni de carte, sobri, severi, intransigenți cu loazele și cu neștiința de carte. Cum ies din universitate, toată lume râde, cântă și dansează, profesorii mănâncă semințe, scuipă pe jos și, dacă nu violează minore, dau ausvais de cercetător științifică oricărui profesor de atletism care, la 60 de ani, i s-a pus pata să devină istoric.
Am dedus că, până acum, domnul Curaj nu a avut curajul să privească în ochi o cercetare științifică de pușcăriaș, certificată de o somitate științifică universitară. Ziaristul Stoica Ionel a publicat o astfel de splendoare. Și minune, un eminent bizantolg, Stelian Brezeanu, prefațează cercetarea științifică a profesorului de educație fizică George Copos, și uzează de toate titlurile din dotare „Prof. univ. Dr. Stelian Brezeanu”. Ba, pentru a da și mai multă greutate meritelor sale, precizează, Facultatea de Istorie, Universitatea București” Și cum ziceați, domnule Curaj ? „Profesorii care au girat literatura de penitenciar au făcut-o în nume personal și nu implică universitățile unde ei predau?” Nu sunteți bine informat sau ați fost rău informat? Spre bună informare vă recomandăm materialul de mai jos :http://www.prosport.ro/…/exclusiv-explicatiile-profesorului… Prof. univ. Dr. Stelian Brezeanu se bâlbâie la greu pentru a ne lămuri cum a ajuns să certifice drept istoric pe profesorul de educație fizică George Copos. Și, lucru și mai penibil, despre cum a încercat   să-l atragă în această nefericită capcană și pe decanul Facultăţii de Istorie, Adrian Cioroianu. Și dacă nici acum nu o să înțelegeți cum stă treabă cu universitarii și cu cercetările științifice ale pârnăiașilor, vă fac o propunere cu care să revoluționați definitiv învățământul românesc.
Dați, domnule, doctorate la tot poporul! Cu buletinul, domnule! Și numai câte unul, ca să ajungă la toată lumea.

ȘI  CONCLUZIA – Cum zicea, domnule, nemuritorul Pristanda, CURAJ MURDAR sau cum? Că m-a cam lăsat memoria. Și memoria.

CĂTĂLIN VOICU – Un ins care, când vorbește, face limba română să schelălăie… La fel și când gândește. În rest, corupt până în măduva oaselor. Cu măduvă cu tot. A fost și în anturajul lui Ion Iliescu. A fost condamnat la 7 ani închisoare pentru corupţie. În curând s-ar putea să fie liber. A scris şase cărţi în închisoare, cele mai multe girate de fostul procuror militar Dan Voinea. Asta i-ar putea aduce o scurtare a pedepsei cu 180 de zile. Alte 116 zile le-a câştigat ca urmare a muncii prestate în penitenciar.

STATISTICI – România se află în pe primul loc Uniunea Europeană și pe locul 5 în lume la viteza de transmitere a datelor pe internet. Bravo România! M-am oprit înainte de a spune că, pentru odată, le-am tras-o și noi europenilor. Înseamnă că și la viteza de transmitere a prostiei pe internet tot primul loc suntem, nu ?

PROBLEMA  PORCEA  –  … continuă să fie de actualitate. Glumeții susțin că singura soluție pentru stăvilirea prea năvalnicului ar fi doctorul Ciomu. Și mai glumeții susțin că Porcea ar trebui lăsat așa cum este, cu capul gol, și făcut mascota stațiunii Sovată, ca o garanție suplimentară că acolo se vindecă steriltatea la doamne. Nu știu ce să zic. Poate că doamna Monica Țățoiu ar trebui să se abțină.

IUBIREA E UN LUCRU FOARTE MARE  –  Alina Vidican, actuala doamna Borcea pentru prieteni, vrea să le arate tuturor ca relația ei cu taurul comunal Cristi Borcea a rămas neschimbată, în ciuda condamnării fostului șef dinamovist la 6 ani și 4 luni de închisoare în Dosarul Transferurilor dar și a rătăcirilor sexuale, mai „pelinele”, de după gratii. Alina și-a tatuat chipul lui Cristi Borcea pe spate, la un artist din Italia. A durat nouă ore, dar a meritat. Îmbrăcat în costum alb și cu papionul roșu de la nuntă, Borcea arată ceva de speriat.
„Îl iubesc, e viața mea și îl aștept acasă”, a declarat surescitată doamna Borcea. Ce se va întâmpla dacă Porcea, pardon, Borcea se întoarce acasă și cu Valentina și cu plodul ei nenăscut nu s-a spus. Națiune, fii deșteaptă!

2016, ANUL MAIMUȚEI, ZIC CHINEZII, CONTINUARE  –  Vești bune pentru toți cei ingrijorați de tristețea și singurătatea Elena Udrea în noaptea dintre ani, cum se zice. Tristețe accentuată de blondele-i plete, ce-i curgeau râu pe umerii goi, spre splendida rochie neagră, cu tăietură în trepte, ca rachetele cosmice, plus volane și volănașe. Ei bine negrul făcea parte dintr-un studiat contrast Rouge & Noir cu prietena și partenera ei de afaceri, Lia Stanca.
Pentru că, contrar gurilor rele, și spurcate, care susțin că ar avea în cap doar genți și pantofi de marcă, Elena Udrea este și o temeinică și avizată femme d’affaire. Între altele, și-a investit cu cap banii câștigați cu sudoarea frunții, și a minții, desigur, într-o prosperă afacere turistică. Și împreună cu Lia Stanca, prietena și partenera de afaceri, ar deține, pe din două, stațiunea Băile Boghiș, din județul Sălaj. De altfel, cea de a doua fotografie, cu cele două acționare în Rouge & Noir a fost postată pe pagina de facebook „Boghiș Băi”. Iar restul informațiilor au fost pescuite din ziarul „Graiul Sălajului”, care a anunțat, pe prima pagină că „Elena Udrea a făcut Revelionul la Boghiș”. Ce-i drept, tot din „Graiul Sălajului” am aflat că partea frumoasei Elena din SC. Boghiș Băi SRL (două terenuri având suprafețe de 67.258 de metri pătrați, respectiv 15.917 metri pătrați și construcțiile aferente) este indisponibilizată în contul cauțiunii de 5.000.000 de lei stabilită pentru a fi cercetată sub control … judiciar. Îngrijorător, dar nu foarte. Justiția noastră e cam nevolnică și, când nu e nevolnică, cine să-i pună în aplicare sentințele? Când e vorba de avere. Că pușcăria e puțină, mai scrii o carte, mai faci o cercetare științifică, trece repede. Noi să fim sănătoși.

BANCA DE…  –  Minunea dumnezeiască Cristian Borcea & Valentina Pelinel are o explicație, maică! Dacă ați văzut-o pe Valentina mai lejer îmbrăcată. Și pe Cristi, seducător feroce, zâmbet cuceritor, frunte adorabila de două degete. Întâlnirea de gradul III, aia fatală și atât de fericită, a avut loc cu o ocazie. Cu ocazia porților deschise. S-au văzut printre zăbrele și… asta a fost. Ca din vând Valentina rămâne grea. Acuma, dacă iese, trebuie să iasă, a scris cărți, ce dracu, Cristi ar vrea să deschidă o bancă. Să dea la tot poporul, inclusiv justiției. O bancă de spermă, că e bun de sămânță. Cu vânzări prin corespondență. Banca se va numi „Pe aripele vântului”.

CRINUL – Cică, în 2015, Crin Antonescu în Parlament, zero declaraţii politice, interpelări, întrebări, nicio luare de cuvânt, niciun proiect de lege iniţiat sau semnat
All-in-all, ZERO… Pe înțelesul tuturor, nothing, nichts, rien (de rien), nada, niente, semmi, hiçbir şey, ei mitään, τίποτα, שום דבר, ничего, 沒什麼,何も,कुछ नहीं, لا شيء, არაფერი, કંઇ, គ្មានអ្វី, 무, هیچ چیز, කිසිවක්, ไม่มีอะไร. Acum așteaptă pensia. Și până la pensie doarme pe leafa nevestei.

ALT ROMÂN CINSTIT – Ce chestie! Un fost parlamentar român, Mihai Tânjală, condamnat pentru corupţie în România şi dat în urmărire internaţională prin Interpol, va fi extrădat în România tocmai din Insulele Cayman. Odată reîntors pe meleagurile natale, omul va executa o condamnare la cinci ani de închisoare pentru corupţie, condamnare pronunță încă din anul 2011. Noroc cu expulzările astea din însorite insule caraibiene că așa mai aflăm și noi ce jeguri au mai făcut parte din troaca penală numită PSD, patronată de prea cinstitul Ion Iliescu și urmașii. Ah, am uitat să vă spun, înainte de a fi condamnat pentru corupție, Mișulică Tânjală a fericit poporul în calitate de deputat PSD. Alături de alți onorabili ca el, precum Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie, Sorin Oprescu, Dan Șova, Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Constantin Nicolescu, Miron Mitrea, Ioan Adam etc. etc.

FROMAGIU CONDUCĂTORULUI IUBIT  –  Gabriel Oprea a împlinit 54 de ani. Românii au sărit pe el. De pe vremea lui împușcatului Niciolae Ceaușescu n-ați văzut ceva mai mișto. Și nu e la mișto. Deh, e anul maimuței.

MĂDĂLINA E O SCUMPĂ – Despre Mădălina Ghenea se pot spune multe. Nu și „fii frumoasă și taci”! Că urâțică nu e, nu ? Ei, bine, de necrezut, Mădălina chiar și vorbește. În ținuta cea mai adecvată și-a dat cu părerea despre partea bună a comunismului trăit de români: „Ceaușescu a condus un regim (comunist), dar toată lumea avea ce să mănânce și nu exista o prăpastie între cei bogați și cei săraci”.

FUDULIA TREBUIE CĂUTATĂ LA FUDULII  –  De la Ion Iliescu, la Cristian Popescu Piedone, numai neamuri proaste, domnule!

URARE – Tocmai când eram pe cale să spun „ducă-se”, bag seamă că anul 2015 o fi fost el negru, dar mai depinde și pentru cine. Și, minune, 2015 a fost un an negru pentru Parlament: 43 de aleși au fost condamnați, trimiși în judecată sau cercetați penal. Așa, da!
Unii sunt la începutul problemelor penale, având calitatea de urmărit penal, alții au fost condamnați sau chiar au părăsit băncile Parlamentului pentru a-și ispăși pedepsele cu închisoarea. Numărul tot mai mare de aleși cu dosare penale vine în contradicție cu privilegiile pe care aleșii și le-au aprobat constant pe parcursul anului: pensii speciale, indemnizații și sume forfetare majorate. Lista completă, detaliile, masa și darul, mai jos. La mulți ani, lepre penale!

PIEDONICĂ – Maşină de epocă din colecția lui Cristian Popescu Piedone, pusă sub sechestru, împreună cu un apartament, în contul unei cauţiunii de un 1,5 milioane lei.
Un mister al tranziției românești. Foști chelneri reciclați, din țoape de periferie au ajuns colecționari de obiecte de lux.

FETIȚE DULCI CA-N BUCUREȘTI… NUMAI ÎN BUCUREȘTI. –Unii oameni văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă „De ce?”. Eu visez lucruri care n-au mai existat şi mă întreb „De ce nu?”. Udrea: „De Crăciun? Ce am făcut în fiecare an și anume o să tai un porc și o să mănânc cozonac. Nu schiez, spre rușinea mea. Doi, am control judiciar cu limite pe București, deci nu pot sp ies. La munte, la București, e la fel pentru mine. Stau în București. Am să particip (n.r. – tăierea porcului), nu fiindcă sunt mare amatoare dar așa e tradiția. O să fie o știre dar chiar știu să gătesc. Sunt bine, nu am nimic să-mi doresc în mod special” În fine, azi, ieri, alaltăieri…

GENERALUL IULIAN VLAD: UN TALER CU DOUĂ FEȚE  – Un studiu amplu, solid, despre ascensiunea unui soldat de nădejde al comunismului. Și al ceaușismului. Până în ultima, nu, până în penultima secundă. În ultima secundă a făcut totul pentru a-și pune pielea la adăpost. Și un pic și pe cea a Securității. Aia bună. Iubitoare de țară și popor. Din popor, cu poporul, pentru popor. Chiar și când poporul n-a prea vrut. Iar rolul Securității și, firește, și al lui Iulian Vlad era să-l facă să vrea. Ei, când faci o omletă, revoluționară, musai să spargi ouăle. Uneori și capetele îndărătnicilor. Un personaj, acest general. Un studiu de excepție. E mult de citit. Dar merită efortul. Pentru cine vrea să știe. Să înțeleagă.

DE LA LUME ADUNATE – Ion și Gheorghe, la o bere. Azi, când veneam acasă, erau pe stradă vreo cinci care îl băteau pe unu. Eram cam grăbit, așa că nu știam ce să fac, să mă bag, să-mi văd de drum… Și, te-ai băgat? Până la urmă m-am băgat. Și, cum a fost? Mamă, ce bătaie și-a luat ăla…

CE A AJUNS ȘI ȚARA ASTA…  –  Dan Puric: „N-aș vrea să fiu înțeles greșit, dar fără să vreau mi-a venit în minte o asociere: problema lui Salieri era Mozart. Problema lui Mozart era muzica. Tot așa, problema domnului Andrei Pleșu este Dan Puric, pe când problema lui Dan Puric este România” Și Dan Puric nu e chiar singur pe lume cu problema asta. A mai fost unul care tot cu țara, cu țărișoara a intrat în nemurire. Și tot din lumea teatrului. Caţavencu: (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii şi gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. – Tăcere completă. Cu glasul tremurat.) Domnilor!… Onorabili concetăţeni!… Fraţilor!… (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plânsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc… la ţărişoara mea… (plânsul l-a biruit de tot) la România… (plânge. Aplauze în grup)… la fericirea ei!… (acelaşi joc de amândouă părţile)… la progresul ei! (asemenea crescendo)… la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)

NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU e vocea  celebră a Europei Libere, care ne dorește, ca și altădată, să auzim numai de bine…