„Nu i se întâmplă nimic rău istoriei dacă e transformată într-o poveste pe care cineva chiar vrea să o citească.”   (David McCullough)

Dedic această poveste lui Vasile Lupaşc, care pentru mine este Lordul Comandant al Cetăţii Domneşti Târgovişte…

În Starling City era linişte de câţiva ani. Niciun răufăcător nu mai tulbura tihna oraşului lui Oliver Queen, cel care atunci când nevoia o cerea devenea Arrow. Era linişte şi timpul avea răbdare. Dar Oliver începea să se frământe. Se antrena ca de obicei în fiecare zi: flotări, genuflexiuni, abdomene şi tracţiuni la bară şi totuşi simţea că amorţeşte. Muncea mai mult ca niciodată, se simţea mai prost ca niciodată. Considera că un erou trebuie să alerge după nelegiuiţi, nu prin parc. La fel, dădea în fiecare zi la sac, dar sacul nu riposta. Stătea acolo agăţat de tavan şi încasa. Aşadar, deşi avea multe aptitudini şi calităţi fizice, se simţea inert, căci nu mai avea cadrul necesar pentru a le pune în practică. De aceea, într-o zi s-a hotărât să caute răufăcători de prin alte locuri, iar Google i-a sugerat: Vlad Ţepeş Dracula din Valahia, Europa de Est. Sugestia avea la bază cartea lui Bram Stoker „Dracula”, iar Oliver a considerat că e de ajuns: „Acest Dracula care suge sângele oamenilor trebuie să plătească!” A stabilit itinerariul şi-a luat arcul şi a pornit spre Târgovişte, oraşul lui „Dracula” pe care el, Oliver Queen, zis Arrow, trebuia să-l scoată din scenă.

Ajuns la Târgovişte, eroul american s-a îndreptat spre centru. Oraşul îi apărea ca un paradox total. Cu clădiri şi construcţii în bună rânduială, dar fără oameni. Pentru că niciun om nu se vedea pe străzi, nici măcar în piaţă, locul pretutindeni cunoscut drept cel mai animat al unui oraş. Încă un motiv pentru Oliver să-şi întărească prejudecata că Vlad Basarab al III-lea e un conducător care îşi înspăimântă poporul, într-un asemenea fel încât oamenii nici ziua nu ies din casă. De fapt oraşul era pustiu pentru că Vlad Ţepeş era în război cu Imperiul Otoman condus de Mahomed al II-lea Cuceritorul, aşa că domnul valah şi-a pus oamenii la adăpost. Mahomed venea în Valahia să ceară pământ, apă şi copii. Vlad Basarab al III-lea era pregătit să-i dea… bătaie.

Arrow a trecut de pe o stradă pe alta, privind în jur cu atenţie, până  a ajuns în faţa zidurilor cetăţii lui „Dracula” în mijlocul căreia stă de veghe Turnul. Şi-a aruncat o privire înăuntru. Era linişte şi în curte numai că aici se vedeau oameni: ostaşi aşezaţi în bună rânduială, din loc în loc. Dacă voia să intre nu avea decât să se caţere, lucru care ce-i drept îi convenea.

În timp ce Arrow căuta cu atenţie puncte de sprijin în zid pentru a se căţăra, în spătărie (sala armelor) a intrat val-vârtej un băiat strigând:

-Ler, se căţără unu’ pe zid!

Ler, cavalerul lui Vlad Ţepeş, şi-a ridicat privirea de pe harta la care se uita şi i-a zis băiatului:

– E turc?

– Nu!

– E tătar?

– Nu!

– Lasă-l să vină!

Aşa era Ler! Nu vorbea mult de fel. Scump la vorbă, cum spune românul. Alţii spuneau că Ler e balanţa lui Stroe (alt cavaler al lui Vlad)… Pe cât de vorbăreţ era Stroe, pe atât de tăcut era Ler. Era tăcut şi „urieş”. Aşa îl prezintă cronicarul.

Arrow a năvălit în cameră şi a rostit cu tonalitatea lui, celebra sentinţă:

• Dracula, ai dezamăgit acest oraş!

Ler  l-a privit în ochi, spunându-i:

– Mă, Târgovişte nu e oraş, e cetate domnească! Cât despre Dracula, cu cine ai făcut istoria? Aici nu-i niciun Dracula. Asta-i casa lui Vlad Basarab al III-lea, domnul Valahiei, scutul care apără tărâmul Europei.

– Am informaţii cum că domnul de care vorbeşti este un om însetat de sânge, crud şi sălbatic! a replicat Arrow, vrând parcă să arate că nu se lasă impresionat de vorbele lui Ler.

– Da, văd că ai informaţii… săseşti! Nu-s bune băiete, du-te acasă!

– Nu plec până nu stau de vorbă cu Dracula sau Vlad, cum îi spui tu!

Ler s-a ridicat de la masă şi a venit în faţa lui Arrow, fixându-l cu privirea. Arrow îi simţea răsuflarea şi, pentru prima dată de când devenise erou, se simţea mic.

• Văd că nu vrei să înţelegi de vorbă bună! Dar uite, ca să nu zici că ai fost acasă la Vlad, domnul Valahiei, şi ai fost tratat rău, uite cum facem. Văd că ai la tine un arc, aşa că hai să ne întrecem! Tragem amândoi spre ţinta aia din perete. Dacă săgeata ta atinge ţinta prima, o să-ţi spun unde e Vlad!

Arrow a acceptat cu bucurie. Doar era vorba de tras cu arcul, arma lui, domeniul lui, lucrul la care se pricepea cel mai bine. Au stat unul lângă altul, fiecare cu mână îndreptată spre ceafă, gata să ia din tolbă o săgeata.

– La 3, tragem! i-a spus Ler.

1…2…3… şi au tras. Când săgeata lui Arrow a atins ţinta, săgeţile lui Ler erau deja acolo. Da, săgeţile! Ler trăsese două săgeţi. Una după alta!

Arrow a rămas înmărmurit! Nu ştia ce să spună. Privea ţinta cu cele trei săgeţi înfipte în ea şi  nu-i venea să creadă. Cineva îl bătuse la ce credea el că e cel mai bun. La trasul cu arcul! Şi Ler a făcut ceva ce nu îi stătea în fire. A rupt tăcerea. Şi-a dat seama că îl rănise pe Arrow fără să-l atingă. Sufletul lui bun a simţit intenţia bună a tânărului de lângă el. Voia să lupte contra nedreptăţii, doar că, în cazul de faţă, fusese manipulat de literatura fantezistă a saşilor şi occidentalilor.

– Nu fi trist! M-am întrecut şi cu elful ăla vestit, Legolas. Cu el am tras trei săgeţi una după alta, până a lui a nimerit ţinta. Deci eşti bun la trasul cu arcul. Vino, aşază-te! Şi, la un pocal cu vin, Ler l-a lămurit pe Arrow cu privire la Vlad, căruia ai lui îi mai spuneau Ţepes. Tânărul erou a avut o tresărire de orgoliu. S-a ridicat brusc de pe scaun şi a zis:

– Mă duc şi eu la Dunăre să lupt alături de el, cu otomanii!

– Nu! Du-te acasă, prietene şi spune-le tuturor străinilor cât de bine ai fost primit la curtea lui Vlad al Valahiei. Cu turcii se descurcă el. L-a dus la fereastra. Soarele începea să apună.

– Simţi aerul ăsta?

 Arrow a tras adânc aer în piept. Îi simţea tăria, prospeţimea aerului valah, izvorât din munţii Bucegi.

– La noi acasă nu ne bate nimeni!

– Vrei să faci un bine, pentru dreptate și pentru adevăr? Du-te acasă şi spune că între Vlad şi Dracula nu-i nici o legătura. Spune că Dracula e o invenţie, Vlad e altul şi apără Europa la Dunăre!

Arrow a plecat. Primise o lecţie de istorie, de viaţă şi câştigase un prieten. Pe Ler, cavalerul lui Vlad Ţepeş, şi o carte: „Răstignit între cruci.”

Dar dacă Vlad era la Dunăre, Ler ce căuta la Târgovişte? De ce nu era alături de domnul său, cum erau ceilalţi cavaleri: Marcu, Stroe, Mihnea? Ler a rămas la Târgovişte din raţiuni tactice. Era una dintre dăţile în care turcii atacau dinspre Dunăre, iar dinspre munţi, tătarii puteau ataca Târgoviştea. De aceea Vlad l-a lăsat pe Ler la Târgovişte. Pentru că tătarii nu ar fi atacat niciodată un oraş în care se afla Ler. De Ler le era mai frică decât de moarte!

COSMIN  BUSUIOC a studiat teologia și, cum spune, e țăran din Nucet…