Străzi. Oameni. Cotidian. Internet. Emancipare. Tineri. Adrenalină. Tentative. Evoluţie. Egal SOCIETATE. Aceasta este panorama existenţială a secolului douăzeci şi unulea. Anul 2016- o continuă creştere atât demografică, cât si a dorinţei de trecere peste barierele tradiţionale, o descoperire şi impunere a unor valori inovatoare, dar nu neapărat ideale. Un scenariu al viitorului începe să-mi răvăşească mintea şi mă întreb în sinea mea: Oare vor mai exista familii tradiţionale sau cunoscutul „Vă declar soţ şi soţie!” va deveni istorie? Am auzit recent la radio că o nu ştiu care ţară europeană a legiferat căsătoria între persoanele de acelaşi sex, alăturându-se celorlalte unsprezece state care permit acest lucru. Şi mă mir în gând: sunt deja unsprezece? Şi în cugetul meu se dă o luptă între senzaţia de a bufni în râs şi întristarea că societatea o ia razna. Unde-i logica aici? Pe urmă mă gândesc că toată povestea aceasta cu mariajele homosexuale ar putea genera şi situaţii ciudate. În fond căsătoria tradiţională este un contract social de parteneriat. Aceeaşi titulatură va purta şi un cuplu homosexual. Şi dacă mergem mai departe cu logica aceasta, lucrurile pot să evolueze într-o direcţie complet diferită de cea pe care acum o percepem drept normală. Mariajul nu ar mai avea rolul principal de reproducere a speciei, în aceste condiţii chiar nu ar mai fi posibil, ci va reprezenta, peste treizeci de ani, o modalitate de înfăptuire a unui parteneriat civil menit să protejeze acumulările de avere realizate împreună. Noul tip de familie n-ar fi întemeiată pe dragoste, ci pe prietenie-teoretic trainică, dar practic… Dar oare e corect? Unde se vor ascunde acele valori de căpătâi ale societăţii? Ce se va întâmpla cu sentimentele curate, fireşti; acele simboluri lăuntrice, care se năşteau între doi tineri care se întâlneau pe o bancă în parc, când băiatul oferea o floare, iar fata roşea de emoţii. În ce univers din umbră se duce acel termen de „acasă”, locul plin de linişte şi echilibru al copilului, care are un tată şi o mamă; locul în care, pe noptiera din dormitorul părinţilor, se află o poză cu tânărul cuplu de odinioară, ea în rochie albă, el în postura novicelui vieţii, al celui care formează o instituţie socială nouă? Aşa de uşor se va trece oare de la normalitatea frumoasă de azi?
Când spus PRIETENIE prima definiţie care îmi vine în minte este acea relaţie sinceră dintre două persoane, care devin confidenţi şi părtaşi, unul la viaţa celuilalt. Îmbrăţişări, ieşiri în oraş, şerveţele întinse când se plânge mult la un film siropos sau la propriul film. Dar cum vor mai fi posibile aceste legături durabile fără conversaţiile lungi purtate în momentele delicate din viaţă, când ai nevoie de o strângere de mână şi de „sunt lângă tine, chiar aici”? Cum vei mai înţelege ce simte prietenul tău dacă nu-i vezi gesturile decât în poze sau filmuleţe, dacă nu îţi dai seama de frământările lui, de teama din privire sau de nesiguranţa pasului făcut singur? Oare prietenia viitorului va mai fi, de fapt, prietenie sau se va păstra doar utilizarea simbolică a acestui termen, a cărui însemnătate profundă va fi uitată. Cred că relaţiile interumane peste treizeci de ani vor fi lipsite de esenţă şi dinamism; din faţa unui laptop vom vedea doar ce ne permite „reţeaua” să vedem, nu ne vom dezvolta armonios spiritul de observaţie a tot ce ne înconjoară, nu vom simţi şi trăi odată cu omul drag, în aparenţă, de lângă noi, nu îi vom întinde o mână care să-l ridice când pică într-un declin moral, ci, din contră, îi vom tăia aripile fragile dacă, din întâmplare, pică netul şi nu îl vom putea susţine cu un emoticon într-un moment crucial pentru el. Întreaga noastră viaţă socială va fi umbrită de incertitudine şi o luptă de regăsire a sinelui, poate pe Google. Că tot veni vorba…dependenţilor de internet, aşa ne numeşte bunica- femeia dintr-o altă lume parcă, „demodata” unora, dar păstrătoarea a ceea ce societatea ei i-a dăruit, firescul tradiţional, pentru alţii, pentru cei care au conştientizat pe ce făgaş a intrat omenirea: internetul- apărut în urmă cu aproximativ patruzeci şi cinci de ani, indispensabil azi şi,în mod sigur, şi peste trei decenii. Prietenii, poveşti de dragoste, divorţuri, exprimări de opinie, sentimente…totul se postează şi se trăieşte pe internet. O fi bine? Elaborat ca proiect de cercetare al Departamentului American de Apărare în World Wide Web, a ajuns liantul întregii societăţi, modul de a interacţiona unul cu celălalt, prin intermediul browser-ului, e-mail-ului, Twitter, Skype sau prin milioane de alte instrumente online. Dar oare vieţile noastre se vor desfăşura doar prin conectare la WI-FI, oare se vor calcula în numărul de gadgeturi, 3G-uri şi cabluri? Peste treizeci de ani, smartphone-ul va fi ca o pereche de ochelari: prin el vom vedea tot ce ne înconjoară, imagini formate din mii de puncte colorate, totul la un „click” distanţă. Astfel, internetul lui „orice”, o a patra etapă a celui de azi, o ipoteză dezvoltată de specialiştii Cisco, va urmări conectarea a patru elemente cheie: oameni-procese-date-lucruri. Un exemplu se concretizează în maşina viitorului, autoturismul fără şofer, care va percepe prin senzori lumea înconjurătoare. „Trebuie să ne gândim cum să conectăm benzinăriile cu maşinile şi să creăm un ecosistem” a afirmat Joseph Bradly, unul dintre specialiştii care lucrează la acest proiect.
Şi da, dacă nu v-aţi dat seama încă, internetul va înlocui în viitor celelalte surse de informare, precum televizorul, cărţile, ziarele. Mai practice, portalele online vor arunca în uitare hârtia, pe care încă o mai citeşte bunicul, dar tind să cred că el face parte din ultima generaţie interesată de lectura rândurilor care au cunoscut tiparul. Întrebarea crucială e următoarea: dacă pică netul? Apare clar al treilea Război Mondial. Nu, petrolul nu va mai fi cauza unor dispute între popoare, ci aurul electronic va fi, deviza şi bogăţia unui unic popor, poporul anilor ’46, roboţii umani subordonaţi virtualului. Mulţi oameni vor purta haine şi dispozitive care să le permită să se conecteze, din orice lor s-ar afla, la internet şi să dea un feedback cu privire la activităţile lor. Oamenii îşi vor putea îndeplini anumite sarcini casnice fără să-ţi depăşească zona de confort, udatul grădinii, încălzirea locuinţei, spălatul vaselor, toate vor fi setate şi controlate de la distanţă. Dar dacă vom crea o lumea prea complexă pentru a o controla eficient? „ Şi în ziua de azi trăim într-o lume în care multe lucruri nu funcţionează şi nimeni nu ştie cum să le repare.” –susţine cercetătorul Howard Rheingold într-un comunicat de presă. Din alt punct de vedere, influenţa negativă a internetului asupra vieţii intime a individului va fi una puternică în următorii treizeci de ani. Scandalul NSA a scos la iveală felul în care suntem spionaţi cu ajutorul internetului, iar în viitor, indispensabilitatea utilizării spaţiului online nu va face altceva decât să uşureze treaba agenţiilor guvernamentale, în detrimentul dreptului nostru la libertate.
În concluzie, scenariul omenirii peste treizeci de ani va fi unul complet diferit de cel pe care azi îl încadrăm în tiparele normalităţii. Familia tradiţională îşi va pierde din importantă şi va tinde să dispară din ciclul existenţial; relaţiile interumane se vor modifica din cauza lipsei comunicării şi a unor valori de bază; oamenii se vor simţi dezumanizaţi, vor fi frustraţi de continua luptă de „a nu rămâne în urmă” cu tehnologia, alţii nu-şi vor putea permite să achiziţioneze constant device-uri, care vor trebui să fie înlocuite la interval de câteva luni. Astfel, societatea se va dezvolta într-un ritm alert, îngrijorător, iar anul 2046 va arăta ca un „Babilon” tehnologic.
ALEXANDRA NEAGU este elevă în clasa a XI-a E, la Colegiul Naţional „Constantin Carabella”- Târgovişte…