Andreea GHICA – Dintr-o carte în devenire…

andreea_ghica

1. lumea e plină de oameni ca noi doi
toți trăim drame existențiale
plângem la filme fumăm pe ascuns
ne punem dorințe
când suflăm în lumânări
la 12 noaptea
și încercăm să ne găsim locul
cât de cât.

2. băi, om mai aiurit ca tine nu am mai pomenit
zău că nu am mai pomenit
și am cunoscut mulți tare mulți aiuriți până acum

bai, nu știu ce e în capul tău
zău că nu știu
dar uneori îmi vine
și vorbesc foarte serios acum
îmi vine să te iau
și să te zgâlțâi și să-ți spun
așa verde-n față

ești tu frumos înalt și deștept
dar degeaba dacă ai un gol în tine
zău
abia știu cum să te fac să simți și tu ceva
unii oameni ar da orice să aibă ce ai tu
și tu tot nemulțumit ești
și ai uitat să-ți cumperi și pulover
și adidașii ăia sunt mai vechi decât noi doi la un loc

la naiba
cumpără-ți ceva orice
o chitară un bilet la un concert o bere
umple golul din tine cu ceva
nu vreau să ajungem două goluri
care nu știu încotro s-o apuce.

3. câteodată mi se face dor de tine
dar numai câteodată
când îmi bag mâna-n buzunar şi acolo
e prea mult spaţiu pentru o singură mână
şi-mi zic că ar trebui să fie interzise buzunarele
sau poate mâinile
naiba mai ştie

uneori când mă gândesc la asta
simt nevoia să mă aşez pe-o bordură
să privesc oamenii
unul câte unul
unul câte unul
cum trec pe lângă mine şi se uită ciudat/cred că-şi spun
ar trebui să fie interzis să stai pe bordură ca ultimul prost
dar să o spun p-aia dreaptă
nici că-mi pasă/ la fel cum
nu-mi pasă că în buzunarul meu stâng e mai mult loc/ nu-mi pasă
pentru că
vezi tu
singurătatea nu dispare cu una cu două
aşa că
şi dacă mi-ar păsa
buzunarul meu nu s-ar umple imediat
cu încă o mâna

aşa că îmi spun că nu-mi pasă/ din când în când
e bine să-ţi imaginezi
că totul e bine şi că lumea e bună
şi că nimeni nu te judecă pentru faptul că
stai pe-o amărâtă de bordură/ la urmă urmei
toată lumea suferă dintr-un motiv anume
doar că unii aleg să-şi plângă de milă
alţii nu.

4. mi-ar plăcea ca pe fiecare planetă
să existe cineva fix ca noi
când ne simțim singuri să ne facem cu mâna de la distanță
să ne cântăm reciproc să râdem
să ne spunem
băi am trecut și eu prin asta
capul sus toate trec oricum
viața oamenii orele plictisitoare de la birou
scrisul la disertație fricile de zi cu zi
aerul care pare că te dărâmă în unele zile
iubirile de care nu știi cum să te desparți
mâna mamei pe care o vezi din ce în ce mai rar
toate trec
absolut toate
cu sau fără voia ta.

5. Știam eu ce știam
Când nu am fost de acord
Să-ți dau apă la moară
Cu citatele tale optimiste.

Un citat nu schimbă nimic
Nu începi să trăiești altfel
Nu te trezești dimineața
Și zâmbești ca prostu’ toată ziua
Și nici nu ești optimist din cale-afara
Când auzi de încă un atentat
Și mai știu eu ce.

Lasă – le naibii de citate
Mai bine citește o carte
Dacă ar fi după mine
Aș arunca în aer toate citatele
Nu există fericire într-un citat amărât
Există doar speranța că mâine
O sa fie mai bine
Și cam atât
În rest te fraieresti de unul singur
Și o știi și tu prea bine
Doar ca ți-e frică să recunoști.

6. Émilie
Émilie
ţi-am spus cǎ viaţa asta
nu e de nasul tǎu

când oamenii intrǎ în tine
pe stradǎ
te gândeşti
cǎ ai şi tu unul
pus de-o parte

am o singurǎ zi
sǎ-ţi spun 1000
de cuvinte pe care nu
ţi le-am spus/îmi lipseşte
curajul

de unde vin eu
nu sunt femei ca tine
de unde vin eu
toate Émiliile
sunt nişte puncte pe geam

Émilie
au trecut opt luni
de când am făcut ultimul om de zǎpadǎ împreună
/si doare al naibii de tare /
dacă mă visezi
continuă să dormi
ca şi cum nu m-ai fi cunoscut
vreodată

PS: în loc de inimă
mi-a crescut un cireş
pe care-l îngrijesc cum ştiu eu mai bine
dacă vii
să-ţi aminteşti că pentru o vreme
chiar mi-a fost teamă
să mai trăiesc
fără tine