Ai vreo temere? Ai simţit vreodată că mai ai puţin şi te sufoci, că inima ţi se accelerează atât de tare încât simţi că mai are puţin şi exlodează? Dar că mintea ta s-a oprit dintr-o dată în a mai funcţiona normal şi că singurul lucru de care e în stare e doar să realizeze şcenarii înfiorătoare capabile să îţi paralizeze tot corpul? Te jenează ceva în zona palmelor? Oare nu cumva e sudoarea ce îţi înmoaie mâinile? Aceea transpiraţie cauzată de propria minte ce devine un adevărat pericol pentru tine însuţi, ba chiar o închisoare? Cunoşti sentimentul? Să nu îndrăzneşti să negi, ştiu că ai simţit pe propria piele toate aceste senzaţii, aceste simptome ale preacunoscutei „boli”…

Frica este tovarăşul omului din naştere, ce îl va acompania întotdeauna, chiar şi până  în mormânt.   Ştiu că la prima vedere acest cuvânt poate avea pentru noi doar valenţe negative, dar surpinzător este faptul ca ea poate avea  şi beneficii pentru fiinţa umană.  De exemplu: de ce nu foloseşti acest sentiment puternic ca o armă pentru a te dezvolta pe tine însuţi? De ce să nu faci trecerea aceasta  de la defensiv la ofensiv pentru a prospera? Recapătă-ţi controlul emoţional şi lasă frica sa devină stimulentul pe care îl foloseşti pentru a depăşi provocările.   Gândeşte-te la câte sentimente nu s-au dezvăluit din cauza fricii, câte poveşti de dragoste nu s-au scris din cauza acetui sentiment şi câte gânduri nu s-au impărtăşit …

Filosoful german Friedrich Nietzsche spunea un lucru inteligent: „Frica este mama moralităţii”. Oare ce voia să ne mărturisească? Dacă nu ar fi existat în noi, periodic sau chiar tot timpul, această teamă despre care tot am vorbit, curajul ne-ar fi dus departe? Unde? Împletirea curajului şi a fricii într-un mod armonios şi proporţional dezvoltă aceea moralitate despre care vorbeşte Nietzsche.