1.

Băi,

mă apuca uneori un dor teribil,

te-ri-bil,

de mare și de liniștea aia

pe care nu o mai întâlnești nicăieri.

Nu mă dau în vânt după apa în sine,

plajă nu prea fac,

dar când se lasă seara,

marea se transformă complet,

iar asta-mi place cel mai mult.

Pare epuizată și sătulă de toți oamenii

care au vizitat-o peste zi,

de zgomote,

și parcă se pregătește de culcare.

E mai domoală,

se mișcă mai greu,

iar valurile sunt aproape inexistente.

 

2.

Îmi place

când descopăr de una singură

Bucureștiul mai puțin haotic.

Casele acoperite de iederă,

cu lumină caldă,

îmi provoacă o stare anume.

E ca și cum m-am teleportat,

în doar câteva secunde,

într-un alt loc.

În spatele casei

se întinde nebunia de mașini,

claxoane și oameni care te împing,

dar în fața ei e liniște și atât.

 

3.

Mă-ntrebam atunci,

mă-ntreb și acum:

oare la ce se gândeau oamenii ăia minusculi,

pe care îi vedeam de jos,

și care mai că atingeau cerul?

4.

Când nu mai știm ce vrea viața de la noi,

ne pitim în ele.

Am auzit că e cald și bine,

iar lumea se vede nițel mai clară din interiorul lor.

Așa o fi.

5.

am în fața mea o cutie imensă
așez în ea toate plimbările de pe Brâncoveanu
mânușile galbene
umbrela sub care mi-ai promis că o să-mi scrii
plus o mulțime de săruturi
pe care mi le-am dezlipit de pe frunte.
azi e ziua cea mare/
ziua în care nu o să-mi mai amintesc de tine
așa cum nu-ți mai amintești un film vechi
pe care tot zici că vrei să-l revezi
dar ceva te oprește.

 

6.

din când în când
e bine să-ţi imaginezi
că totul e bine şi că lumea e bună
şi că nimeni nu te judecă pentru faptul că
stai pe-o amărâtă de bordură

la urma urmei
toată lumea suferă dintr-un motiv anume
doar că unii aleg să-şi plângă de milă
alţii nu.