1. Glume cu politicieni (I)

Care e palatul preferat al lui Tăriceanu? Partaj-Mahal

Ce cântă acum Turcescu? Drum & Băse

Ce poante nu merg la PNL? Alea cu Alinuța.

Ce film se proiectează la UDMR? La Vita e Marko Bella (*sunt 90% convins că pe-asta am auzit-o undeva!)

Ce fel de băi mai face Traian Băsescu? Băi de ce a mai rămas din mulțime.

De ce se joacă Gabriel Oprea în Excel? Pentru că-i place să facă rânduri și coloane.

(mai elaborate)

Dacă Iohannis tace și face înseamnă că merită două mandate. Adică vrem să vedem și partea în care face.

Traian te duce cu gândul la Roma. Iar Băsescu te duce cu gândul la rromii cu care s-a încurcat fratele lui.

De ce merge Elena Udrea la biserică? Pentru că așa e cursul istoriei. Nu e prima care a trecut de la Zeus la Dumnezeu.

2.Despre familia cu aprobare de la stat

Atunci când o apuci pe drumul acela de a, scuzați clișeul, îți întemeia o familie, e uneori dificil să primești consimțământul ăla de proximitate. S-au făcut și filme pe tema asta.

Drame și comedii!

Și-aici, la cerut aprobări, intră în joc toleranța fiecăruia la dreptul de veto, cultivat dintr-o inerție idioată, al terților cu privire la planurile individuale în materie de: cu cine, cum și de câte ori. Unii duc povara, alții chiar în iubire găsesc rațiuni și resurse de a o înfrunta. De obicei, iubirea câștigă. Și se face nuntă mare cu tăt ce trebe…Și lumea se bucură în timp ce tu, cel de te pricopsești cu familie, te simți împlinit. Mai ales că tu nu ai sentimente pentru cine ți se dă voie sau pentru cine e moral să le ai. Ai sentimente pentru cine a reușit să le sădească. Dar scenariile se dezvoltă de la caz la caz. Cum v-ar suna filmul în care nea Ion din sală ar striga “Nuuuuu! Că nu vreau, că nu e creștinește, că nu se cade, că aia, că ailaltă…” Vă propun deci, cu acest text, să admitem că e puțin bizar ca vecinul, taica părinte, coana Liana, sau nea Liviu să-ți spună că acțiunile și trăirile tale, “hăle” mai intime, trebuie să se suprapună cu zona trasată de ei. Propunerea lor? Păi… te iubești cu cine vrei și mai ales nu cu cine nu vrem noi. Credeți că merge?

Văd și eu că umblă vorba prin târg că unii ar fi tentați să amestece și leguitorul în “de-a familia”. Legea ar decide deci că trebuie să vă validați intențiile și planurile emoționale prin ce vrea “boborul”, care s-a pus pe strâns semnături, cu milioanele. Apare deci încă o entitate dispusă să-i spună lui x sau lui y cu cine trebuie și cu cine nu trebuie să-și consume traiul efemer pe planetă. Se vrea și se cere răspicat să mergeți cu sentimentele la aprobat. Vă dăm documentul dacă aveți ștampilă cum că sunteți din fiecare gen! Vi se pare ok, așa? Nu contează altceva în povestea asta cu familia? Sunt convins că unii găsesc justificată mișcarea prin care unii își asumă că știu care e menirea familiei și cine cu cine are voie să conviețuiască. Au impresia că e de datoria sau spre protecția lor…dacă elimină tocmai dragostea din poveste. Eu am rezerve. Ce caută o lege pe terenul unde zburdă incontrolabilul corazon? De ce să inventăm norme laice pentru sentimente sau gânduri? Ele nu or să dispară. Pe cine ajută? Mi se pare imprudent și hazardat să impui printr-un text de lege felul în care oamenii au voie să viseze la a face parte dintr-o familie fericită. Terenul ăsta e mega-sensibil și nu-mi place că ne asumăm că normalul nostru, consfințit prin lege, poate să-i priveze pe alții de unele drepturi.

3.Și dacă #SperSăCrapi e un avertisment?

Dacă în tot ce s-a rostogolit azi pe net, cu ecouri de bășcălie, e ceva profund?

Dacă întâmplarea de pe Facebook-ul celor de la Hotnews ne spune ceva destul de important? Dacă, neintenționat, inofensiv și cu naivitate, cel care a apăsat butonul Publish, n-a iscat doar o isterie amuzantă pe net și le și transmite ceva celor care se cer la vârf în politică.

Oamenii au ajuns să le dorească răul ăl mai rău celor care fură, mint, trișează! Pe față, fără perdea.

Nefericitul eveniment din Colectiv are magnitudine. Iar cutremurul de-atunci încă se resimte. Ne-am certat grav în toamna lui 2015 noi, alegătorii, cu ei, aleșii. Doar ne-am certat. Amărăciunea și tensiunea au fost însă înfiorătoare.

Din revoltă amestecată cu neputință s-a născut poate și #SperSăCrapi. Defularea (Ms, Alex!) s-a produs pe Facebook. Pe strada principală, dacă vreți, a existenței noastre virtuale. Ce o să urmeze? Se va ajunge ca cineva să cedeze și-n offline?

Îmi permit să le dau politicienilor un sfat. Nu vă mai jucați! Lipsa de responsabilitate poate avea consecințe grave. Când voi o luați razna și ne faceți rău, va fi foarte greu să le pretindeți oamenilor obișnuiți să fie echilibrați.

Să ne considerăm cu toții norocoși. În alte țări, cei care-și pierd cumpătul și chiar speranța nici nu mai trimit semnale. Să fim conștienți de asta și să avem grijă! Toți!

(P.S. Îmi ilustrez materialul cu o imagine găsită pe net)

BOGDAN  CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste  toate, absolvent de CARABELLA…