1. Legea 51%. După populism nu răsare nimic
Uitați-vă un pic la fotografia acestui articol. Șase sortimente de cartofi, să tot alegi. Pungi diferite, marketing isteț, prețuri pe măsură. Eu vreau însă produse românești. În tot magazinul nu este niciun cartof românesc. Și nu e ca și cum România nu ar face cartofi. Dar România nu este în stare să găsească un sistem prin care alături de cartofii americani, belgieni, francezi și egipteni să-și pună proprii cartofi. Aceasta este marea dramă. Iar asta se întâmplă la niciun an după ce un Parlament întreg s-a dat cu fundul de pământ ca să promoveze o lege ineptă. Legea alimentelor jumătate românești a fost adoptată în ciuda avertismentelor și rațiunii. O grămadă de oameni au spus că modelul propus nu este viabil, nu va funcționa, nu ajută pe nimeni și ne va aduce prejudicii. Aproape un an mai târziu nu a fost făcut niciun stand românesc, legea nu a fost în vigoare niciodată, niciun producător nu a fost ajutat, magazinele și-au văzut de treaba lor, iar UE stă să ne dea niște sancțiuni. Un lucru s-a întâmplat însă cu certitudine: patria, țărișoara, au fost apărate de străinii care ne fură. Iar voturile au fost luate. Într-un asalt al minciunii și populismului, politicienii români s-au jucat cu o idee, au înfierbântat oamenii și și-au pus mâna în fund la scadență.
Adică acum, când legea a intrat la modificări, în Parlament. Iată declarația sfidătoare a unui parlamentar PSD, Ioan Muntean: „Când am dezbătut legea, e adevărat că am cam forţat puţin lucrurile. Din dorinţa de a fi români, de a arăta că avem 51% produse româneşti, că scrie pe toate România, am dus în extremă puţin lucrurile. E greu astăzi ca producătorii români să asigure acel 51%. Promovarea legii a fost cu acel 51%, aproape toţi românii ştiu de 51%.” Deci oamenii recunosc cu subiect și predicat c-au sărit calul. Au forțat un pic lucrurile ca să dea bine la public. Deși erau conștienți că asta nu are nicio finalitate. Urât mod de a face politică și de a respecta alegătorii. Ce dovadă mai mare de minciună și neprofesionalism să ne stea în față. Oamenii aceștia nu au niciun fel de scrupule. Tare mi-e teamă că ajungem la acea vorbă care spune că atunci când cineva vântură patriotismul este ceva de furat la mijloc. Dar să vedem ce va rămâne din legea care nu a fost niciodată aplicată. Digi 24 spune așa: „Astfel, comisia, producătorii și retailerii au convenit să elimine prevederea potrivit căreia este nevoie de organizarea unor spaţii speciale pentru produsele româneşti.” Asta se face oricum în lanţurile comerciale. Sunt vizibile reclamele care duc spre aceste rafturi de vânzare distincte”, a declarat preşedintele comisiei, Ioan Munteanu (PSD). În al doilea rând, s-a convenit eliminarea sintagmei ”lanţul scurt” cu referire la achiziţia produselor alimentare. „Au fost trei propuneri: unul se referea la acel «parteneriat» care a fost acceptat în mare parte, altă propunere a venit pe «filiera de produs» şi altul «produs autohton». Cei mai mulţi au acceptat varianta”parteneriatului dintre market şi producător». Până acum erau obligate să cumpere produse pe «lanţul scurt», adică nu prin două-trei mâini, ci direct. Termenul nu a fost acceptat pentru că se suprapunea cu termenul de la Comisia Europeană şi ne-au cerut să-l înlocuim” Ce să vezi? Adică lucrurile pe care o grămadă de oameni le tot spuneau la data dezbaterii legii. Dar acum se poate purta o dezbatere normală pentru că nu mai sunt alegeri. Ar fi însă important de reținut că PSD și PNL, singurele forțe politice reale de la data votării legii, au mai dat o țeapă. De data asta pe spatele agriculturii. Aviz amatorilor. Poate acum vor lua câțiva profesioniști și vor găsi câteva metode reale de a rezolva problema asta. Ce ziceți de niște depozite prin toată țara. Le tot promitea Traian Băsescu în campania din 2009. Au trecut aproape zece ani. Măcar unul de sămânță să fi făcut. Dar pe aici nu răsare nimic.
2. În România mori cu zile când nu e nimic de furat
Un băiat s-a electrocutat în parcul Herăstrău. Are arsuri pe 90 la sută din corp. Martorii spun că s-a făcut un arc electric de 10 metri. Un banal selfie a dus la situația asta. Un selfie și o traversare a unui pod pe care sute de oameni o fac zilnic. Bucureștenii știu locul. E capătul parcului Herăstrău și cei care ies la plimbare trec pe un pod de cale ferată, unde se află și linia de înaltă tensiune care alimentează trenurile. Nu poți să treci dintr-o parte într-alta a parcului decât dacă treci pe podul cu pricina. Un loc care nu ar trebui să fie accesibil pietonilor, dar el este de ani buni. De la accidentul de atunci a trecut o săptămână. Nu mai știu care este soarta copilului. Presa nu mai urmărește astfel de cazuri. Le consemnează și viața o împinge mai departe. Până la următorul caz. Și, acum, hai să vă arat ceva. De ce zic că va fi un caz următor? Pentru că locul cu pricina este neîngrădit și folosit al liber de bucureșteni de 20 de ani. Nici acum nu va fi o mare diferență pentru că nimeni nu gândește cinci metri mai departe. La propriu. Un prieten a fost acolo acum câteva zile. O să vă arat fotografiile. Oamenii sunt siliți să meargă pe podul CFR, deși o podișcă de cinci metri ar rezolva situația. Lacul nu are acolo o lățime mai mare de câțiva metri.
Nu vă lăsați înșelați de avertismentele de electrocutare. Au fost puse de CFR după accident. ProTV a demonstrat asta. Veți vedea acolo că nu este singurul caz.
Priviți cu atenție. O investiție de câteva mii de euro rezolva situația. Un pod de fier, o punte de lemn, o scară de sfoară, toate i-ar putea determina pe oameni să nu mai meargă pe podul ucigaș, ci pe sub acesta.
Când primăriile din București cheltuiesc milioane de euro pe panseluțe, borduri și pergole, nimeni nu s-a îndeletnicit să facă un pod care chiar este util. Asta face diferența dintre o administrație care chiar înțelege orașul și are grijă de cetățenii săi și una care ani de zile este pusă pe șmen.
Și, nu știu de ce, am sentimentul că dacă ar fi fost ceva de furat la mica podișcă din Herăstrău, până acum ar fi fost măcar de mărimea pasajului Basarab.
CĂTĂLIN STRIBLEA este un cunoscut jurnalist, observator atent al realităților românești…