1. Ce ne-a adus UE?

Aș putea scrie cel mai scurt articol din istorie: Ce ne-a adus UE? Termen de comparație. Asta ne-a adus.

***

I-am văzut și remarcat pe mulți comentatori de pe net: Ce ne-a adus UE? După care urmau râuri de nemulțumiri. Ce ne-a adus, ce ne-a făcut, ce ne-a dat? Asta e bucla! Ăsta e refrenul! NIMENI nu întreabă sincer, dar noi ce-am făcut în UE? Nu știu de ce nu ne trece predispoziția asta de a-i considera întâi pe ceilalți vinovați sau datori! Nu știu. Hai să plecăm pe-această ipoteză: am fost părăsiți precum niște bețivi ordinari în șanțul blocului comunitar. Ni s-au dat salarii mici, mâncare proastă și orice tentativă de a ne dezvolta țărișoara asta frumoasă și bogată a fost blocată. NU NE-AU LĂSAT! Bun. Noi cum am reacționat? Toată suflarea a vrut, s-a ostenit, a tras la jugul istoriei, dar ei, străinii, după ce ne-au sleit, ne-au lăsat și fără bani. Este? Noi am vrut. Politicienii au vrut și ei. Toți am vrut să fie aici ca la Paris. Dar ce să vezi? Ne-au lăsat? Nuuuuu. În fine, nu mai insist cu-aceste argumente puerile. De fapt, noi n-am făcut, cum se spune în popor, mare brânză. N-avem în ultimii 30 de ani chestii majore de pus la CV! NOI nu ne-am schimbat țara așa cum am fi vrut să ne-o schimbe UE. Noi am asistat impasibili la cum și cât se s-a furat și se fură. Și tot noi ne vărsăm oful pe agenturile străine care au făcut și-au dres. Așa e, oameni buni, UE nu ne-a priit. Mai mult ne-a amăgit. Acum avem cu ce și cu cine să ne comparăm. Dar destinul e nemernic. Nu ne-ajută și pe noi nimeni să arătăm mai bine. Nu e corect! Ce ne-a adus UE?

2. Ar fi bine să vină primăvara!

Toți am merita un astfel de anotimp, în care, cum scriam în compunerile de la școală, viețuitoarele să se trezească la viață. Din ’90 și până astăzi a fost o iarnă grea și urâtă. Părea că nu se mai termină! Mai țineți minte vremurile cu chef de chef, când doamna Teo se dădea pe sticlă cu diverși maneliști, când seara studioul lui Capatos degaja miresme de pițipoancă și cocalari, când EBA era pe culmile succesurilor ajungând europarlamentar, când Iliescu își rupea limba de lemn în engleză sau când Gigi Becali se dorea președinte, iar Dan Diaconescu gazetar-mesia-justițiar? Să nu uitați această iarnă lungă! Să nu uitați că-n București a fost posibil să-ți iei bâte peste picioare doar dacă purtai ochelari. Să nu uitați că ne-am îmbrăcat prost, de la piață, că ne-am făcut concedii în stațiuni care deveneau de la an la an mai infecte și că v-ați lăsat copiii în școli sau tabere insalubre. Ce iarnă mizerabilă! Cu medici și profesori umiliți, cu hăhăit zgomotos de marinar, cu ziariști turnători, cu Nuți, piți și fițe înmatriculate în Bulgaria…Cu spitale în care te îmbolnăvești, cu cluburi în care arzi și drumuri infecte, care s-au năruit la câteva zile după inaugurare. N-ai cum să uiți un așa vifor de obscuritate și nedreptate. Nu trebuie să uităm! Și n-ar trebui nici să iertăm! N-ar trebui să-i iertăm nici marii vinovați, și-ar fi util să avem o ceartă severă și cu noi, ceilalți, care am stat aproape 30 de ani impasibili. Sunt semne c-ar veni primăvara. Sunt! E ciudat, de-exemplu, să citești un text optimist scris de Cristian Tudor Popescu. El anunță cea de-a doua cădere a lui Ceaușescu. Oare? Aceasta fiind, în opinia gazetarului, ireversibilă. Sunt semne! De câteva zile, la radio, părinții spun că au vorbit cu odraslele lor despre hoți, bine și rău. Dacă nu-s impulsuri trecătoare sau fițe ieftine hipsterești, astfel de întâmplări sunt fix vestitorii primăverii. E posibil! Sunt șanse și pentru un altfel de anotimp. Ba chiar e nevoie acută de o schimbare! Altfel, o să ne ofilim de ciudă, învinși de unii care au adus numai prăpăd după ce ne-au confiscat destinele. Dar e posibil să și răzbim. Djuvara spunea că aici ar fi cheia. Să nu considerăm școala sau învățătura de-acasă un proces dedicat exclusiv acumulărilor de cunoștințe. Schimbarea în societate se va produce când vom învăța și buna purtare, și rușinea față de ceilalți atunci când ești pe cale de a face rău. E și va fi extrem de greu să sădim în noi o altfel de mentalitate. Unii îi spun frică de Dumnezeu, alții o numesc pur și simplu normalitate. Depinde doar de noi cât de preocupați vom fi de îngrijirea bunelor obiceiuri. Ieșitul ăsta în stradă pentru a cere politicieni onești și responsabili e un bun obicei. E un câștig. Un alt vestitor al primăverii. Oricând însă, lucrurile o pot lua razna. Oricând e posibil să revenim asupra evenimentelor din februarie 2017 și să spunem că n-au fost altceva decât o dezamăgire. Firește că ar fi păcat. Toți iubim primăvara și ce urmează după ea. Dar și vremea și vremurile pot fi schimbătoare! De frig și beznă ar trebui să ne fie totuși silă și frică!

BOGDAN  CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste  toate, absolvent de CARABELLA…