Gustă, omule, viaţa! Ai văzut că nu-i chiar aşa de rea? Eh, o să vezi când ajungi de vârsta bunicii, care a simţit multe, anii îi mai dau câte o încercare de trecut, câte un „mergi mai departe, că eşti puternică!”; o să vezi atunci cât de amară este… Ea îmi spune mereu: „Omul, când ar putea schimba ceva în lumea asta, nu are minte, iar când mintea-i coaptă, puterile l-au lăsat de mult!”. În ochii bunicii poţi vedea fericire, uimire, milă, tristeţe, suferinţă, toate într-un singur loc, într-o contopire nebună de trăiri lăuntrice, scoase din adâncul sufletului peticit şi expuse prin acea licărire veşnică…

Când eşti copil, totul gravitează în jurul micuţului „univers ludic”; fericirea este parola de acces în el şi visele sunt orizonturi mici şi fragile. După aceea vine perioada marilor schimbări şi interminabilelor întrebări şi răspunsuri. Începe, oarecum, „pamfletul vieţii”, fuga aceea continuă spre nicăieri şi anii trec… Şi punctul cade pe „I”, timpul nu mai iartă! Te uiţi în urmă cu nostalgie, vrei un „replay” la viaţa ce ţi s-a scurs printre degete, dar este imposibil; te izbeşti de un perete de uitare. Îţi iei, asemenea bunicii, ghemul de aţă colorata şi andrelele şi începi „să despici firul în patru”, să retrăieşti clipele de odinioară, să mai verşi câte o lacrimă din prea mult dor de a fost odat’. Îţi trec pragul copiii, care au devenit la rândul lor părinţi sau bunici. Îi vezi atât de pribegi, atât de îndepărtaţi de „adevărul” imens din faţa lor, care le face semne disperate; aşa de confuzi în amalgamul de „trebuie să faci!”, nu de „îmi doresc să fac!”.

Deci, gustul vieţii depinde de context, de oameni, de cum ţi-ai trăit, îţi trăieşti şi de cum îţi vei trăi fiecare clipă, omule! Nu spera doar în visurile tale, clădeşte-le treptat şi menţine-le ridicate spre idealul tău! Dulce poate fi orice zi cu soare, cu gânduri bune, cu Dumnezeu! Amărui poate fi momentul de decădere a cugetului tău, de rătăcire a sufletului, un văl întunecat peste prezentul tău „perfect”. Omule, fii bun şi onest cu tine! Lasă-ţi paşii să te poarte spre locurile liniştii tale sufleteşti şi mai gustă din când în când VIAŢA, că nu-i aşa de rea, nu?

ALEXANDRA NEAGU este elevă, în clasa a IX-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște