Chiar dacă nu conştientizăm pericolul, suntem contemporani cu trecerea într-o nouă etapă a conflictului dintre civilizaţii. Dacă, de la prăbuşirea şi dispariţia Imperiului Otoman acesta a fost mocnit, acum, la aproape o sută de ani, conflictul a reizbucnit sub forma sa cea mai violentă: Statul Islamic, organizaţie condusă de Abu Bakr al-Baghdadi. Nu trebuie uitat că primul semnal al reizbucnirii violentului conflict între civilizaţia creştină şi cea musulmană de factură fundamentalistă a fost dat de Al Quaeda, la începutul acestui secol, prin cele trei atacuri teroriste simultane, din care unul eşuat, efectuate pe teritoriul Statelor Unite, ceea ce a declanşat acţiunea de pedepsire demarată pe teritoriul afgan de către Washington. Foarte repede, fundamentaliştii musulmani au înţeles că nu se pot baza doar pe finanţarea asigurată de Arabia Saudită. În consecinţă, fundamentaliştii au realizat foarte repede că Statele Unite, cel mai puternic stat din lumea creştină, cosiderate un pericol pentru extiderea teritorială a învăţăturilor Coranului, trebuie lovite mortal în alt fel. Fundamentaliştii nemulţumiţi de ideologia falimentară a terorismului, practicată de Al-Qaida, s-au separate de aceasta reorganizându-se în noi organizaţii precum Fraţii Musulmani sau Statul Islamic, aceasta din urmă dovedindu-se extrem de eficientă şi sângeroasă. Fundamentalismul nu numai că are tot mai mulţi adepţi, dar este, în realitate la baza declanşării primăverii arabe. Dacă aceasta ar fi avut sorţi de izbândă în toate statele arabe din Orient şi din Africa de Nord, este posibil ca organizaţia Statul Islamic să nu mai fi ajuns să controleze o parte din teritoriul Siriei şi Irakului, înfiinţând un stat care există realmente, chiar dacă nu este recunoscut oficial de nimeni, la nivel internaţional.

Desi, la prima vedere, nu a părut un fapt de durată, totuşi Statul Islamic a reuşit să se impună şi să creeze un stat unde singurele valori etice recunoscute sunt doar cele de tip islamic medieval. În paralel, Statul Islamic a început o acţiune de epurare etnică şi religioasă, comunităţile creştine şi yasidiz fiind exterminate fizic. Excepţie de la această sângeroasă regulă făcând doar cei care acceptă să treacă necondiţionat la mahomedanism. Făcând o scurtă digresiune, este regretabil că actuala mass media românească nu prezintă evenimentele din Orientul Apropiat în totalitatea amănuntelor desfăşurării lor, fiind mai mult preocupată de aspecte ce denotă fie subordonarea financiară, fie propensiunea pentru superficialitate.

Revenind la organizaţia Statul Islamic, din noiembrie anul trecut, aceasta a devenit tot mai puternică, ari sa de influenţă fiind tot mai mare. Astfel, Abu Bakr al-Baghdadi a anunţat, după tipicul ceremoniilor medievale, că a acceptat jurământul de supunere şi vasalitate al grupărilor jihadiste din Libia, Egipt, Zemen, Arabia Saudită şi Algeria. După cum se constată, în cursa pentru extinderea sferei de influenţă, Statul Islamic a început să câştige teren, în detrimentul concurentului său, Al Qaida, organizaţie din care provin, ca mentalitate şi gândire, fondatorii Statului Islamic. De menţionat că, spre deosebire de Al Qaida, conducătorii Statului Islmic au înţeles că, pentru a avea sorţi mai mari de reuşită, trebuie să devină independenţi economic, motiv pentru care au ocupat one din Siria şi Irak bogate îi petrol, următoarea ţintă fiind Libia care este periculos de aprope de Europa, mult mai aproape decât Orientul Mijlociu. Sub aspect politic şi geografic, jurământul de supunere şi vasalitate al jihadiştilor din Egipt este foarte valoros pentru Statul Islamic, deoarece prin gruparea egipteană fundamentaliştii pot spera la intensificarea luptei religioase şi atragerea Hamasului în sfera sa de influenţă, prin aceasta putându-se atinge unul dintre scopuri: desfiinţarea statului evreiesc. Pentru Statul Islamic, gruparea egipteană Ansar Beit al-Maqdess a devenit mult mai importantă decât cea a Fraţilor Musulmani, practic desfiinţată de armată. Ansar Beit al-Maqdess, ca valoare politică, a crescut foarte mult din momentul în care şi-a intensificat acţiunile teroriste, în partea Egipteană a peninsulei Sinai, împotriva armatei care este dependentă, ca dotare tehnică, de Statele Unite, ceea ce nu convine Statului Islamic, dar şi unei bune părţi a lumii arabe. În plus, dacă Egiptul va fi subordonat ideologic Statului Islamic, acesta, prin canalul de Suez, va deveni o importantă sursă financiară, ceea ce nu este de neglijat. Iniţial, Ansar Beit al-Maqdess a încercat să obţină sprijin de la Al-Qaida sau Fraţii Musulmani, dar cum aceste două organizaţii au tratat-o cu spatele, nerăspunzând favorabil la mesajele trimise prin intermediul telefonului mobil sau al internetului, al-Maqdess a contactat Statul Islamic ce a acceptat fără să ezite să-i acorde sprijinul financiar solicitat cu condiţia depunerii jurământului de supunere şi vasalitate, la care gruparea egipteană a spus da fără să clipească.

Visul lui al-Baghdadi

De fapt, ce vrea să realizeze gruparea Statul Islamic? Aşa cum a declarat al-Baghdadi, gruparea vrea să reînfiinţeze un califat sunit care să includă o parte din teritoriul Siriei şi alta din cel al Irakului, ceea ce le va permite să declanşeze lupta împotriva şiiţilor. Acesta a fost planul iniţial, dar văzând cât de mare a început să fie populariatea de care se bucură în lumea arabă, al-Baghdadi a anunţat oficial, joi 13 noiembrie că vor fi acceptate doar jurămîntul de supunere şi vasalitate doar din partea grupărilor din Egipt, Libia, Algeria, Yemen şi Arabia saudită. Tot conform declaraţiei oficiale a conducătorului Statului Islamic, grupările care au depus jurământul trebuie să renunţe la vechea lor denumire, urmânt să fie considerate părţi ale Statului Islamic, iar ţările în care operează acestea vor fi provincii ale califatului instituit de al-Baghdadi.

Pentru a înţelege gravitatea situaţiei din Orientul Mijlociu, vă prezentăm organizaţiile care au devenit, după modelul medieval atât de agreat de al-Baghdadi, vasale Statului Islamic. Deci, în Egipt avem Ansar Beit al-Maqdess, în traducere Luptătorii Ierusalimului. Gruparea a fost creată în 2011 de către beduinii din peninsula Sinai, pe atunci subordonaţi formal organizaţiei Al-Qaida. În prima fază ucideau doar turişti sau atacau aşezările evreieşti. Se crede că avau strânse legături cu gruparea Hamas. După destituire preşedintelui egiptean Morsi care făcea parte din gruparea Fraţii Musulmani, speranţele de ajutor financiar din partea acesteia s-au spulbrat. Din acel moment, Luptătorii Ierusalimului au început să atace, sprijiniţi de combatanţi fugiţi din Siria, obiective ale armatei şi poliţiei egiptene, devenind astfel foarte importanţi pentru Statul Islamic. Luptătorii Ierusalimului au început să fie foarte active şi în Fâşia Gaza.

În Libia avem gruparea Majilis Şura Şabab al-Islam, în traducere Consiliul Consultativ al Tineretului Islamic, creată în data de 4 aprilie 2014 care a reuşit să pună mâna pe oraşul de coasta Derna, aflat la est de Tripoli, după ce a ucis grupările rivale şi a decapitat pe toţi militanţiiDrepturilor Omului. În present, Derna este primul teritoriu al Statului Islamic aflat în afara califatului. Ideologi ai Statului Islamic au venit în Derna pentru a prelua controlul, iar pe data de 3 octombrie 2014 Consiliul Consultativ al Tineretului Islamist a depus jurământul de supunere. Gruparea libiană are în componenţa ei 3.000 de luptători.

În Algeria avem gruparea Jund al-Khilafa, în traducere Soldaţii Califului. Gruparea a devenit brusc celebră după ce l-a decapitat pe ghidul francez Hervé Gourdel. Apariţia acestei grupări teroriste a luat pe nepregătite pe toată lumea, deoarece se credea că terorismul fusese anihilat în Algeria. Gruparea acţionează în munţii Djurdjura din Kabilia. Soldaţii Califului provin din dispăruta grupare Aqmi, din resturile căruia s-a format şi gruparea al-Huda. Amândouş grupările algeriene au depus jurământ de supunere faţă de Statul Islamist.

Arabia Saudită este un caz mai aparte. Foşti luptători al-Qaida care trăiesc în Arabia Saudită au depus jurământ de supunere faţă de Statul Islamist. Din momentul în care regatul saudit s-a aliat coaliţiei ce luptă împotriva Statului Islamist, au avut loc foarte multe atacuri mortale împotriva şiiţilor. Cu toate acestea se ştiu foarte puţine lucruri despre grupările care acţionează în Arabia Saudită, deoarece conducătorii regatului refuză să ofere informaţii. De altfel, se ştie clar că Arabia Saudită finanţează pe ascuns unele grupări teroriste islamiste din Siria. În plus, Arabia Saudită este a doua mare furnizoare de luptători pentru Statul Islamist.

În ceea ce priveşte Yemenul, se ştiu foarte puţine lucruri. Este cunoscut faptul că Yemenul adăposteşte cei mai mulţi luptători Al-Qaida. Se pare că grupări de mică importanţă, desprinse din al-Qaida, precum Ansar Dawat Islammiyya, au răspândit video clipuri cu depunerea jurământului de supunere faţă de Statul Islamist. Oricum, se cunosc foarte puţine lucruri, motiv pentru care Yemenul este privit cu foarte mare neîncredere.

Statul Islamic şi restul lumii

În Tunisia avem gruparea Katibat Okba Ibn Nafaa, constituită în 2011. Până în 2012 a stat liniştită, după care, din decembrie, acelaşi an a atacat sedii ale forţelor de securitate tunisien. Grupul operează în zona muntelui Şaambi, la nord-est de Kaserin, la frontier cu Algeria. Pe 25 septembrie 2014 a depus jurământ de supunere faţă de Statul Islamist.

Pakistanul se confruntă cu existenţa unor dizidenţi care, desprinzându-se din Mişcarea talibanilor din Pakistan, condusă de molahul Fazlullah, au constituit grupările Mişcarea pentru Califat şi jihad, în arabă Tehrik el Khilafat, sau Jamat-ul Ahrar ce au depus jurământul de supunere faţă de Statul Islamic. De asemenea, foşti luptători talibani au depus individual jurământul de supunere, cum este cazul lui Abu Omar Maqbool, fostul purtător de cuvânt al Mişcării talibanilor, care a fost destituit din funcţie, după ce gstul său devenit public.

În Filippine, o parte a grupului separatist Abu Sayyaf a depus, în iulie 2014, jurământul de supunere faţă de Statul Islamic. La scurt timp, în august, grupările Ansar al-Khilafah şi Luptătorii pentru Eliberarea Bangsamoro-ului au depus jurămîntul de supunere faţă de Statul Islamic.

În Indonezia avem doar un singur caz: conducătorul organizaţiei Jemaah Islamizah, răspunzător de atentatele din Bali, Abu Bakar Başir a depus jurămîntul de supunere în celula închisorii unde se află în present.

Fâşia Gaza prezintă de asemenea un caz interesant. În februarie 2014, Statul Islamic a difuzat un video clip prin care dezvăluia planul de a extinde jihadul şi în Fâşia Gaza. La scurt timp, în urma susţinerii financiare acordate de Statul Islamic, în Gaza a apărut brigade Abu al-Nur al-Maqdisi. Denumirea este numele unui şef ucis în urma confruntărilor violente cu Hamas-ul, în 2009. Tot cu sprijin financiar din partea Statului Islamic, în Gaza a apărut şi gruparea Consiliul Mujahidinilor din Împrejurimile Ierusalimului, desprisă din gruparea egipteană Ansar Beit al-Maqdess. Cele două grupări din Gaza sunt direct subordinate Statului Islamic.

În schimb, în Liban chiar este ca la nebuni. Zilnic, jihadişti sirieni aparţinând Statului Islamic, trec graniţa orintală pe care o controlează, atacându-i şi ucigândui nestingheriţi pe şiiţi. De asemenea, au luat ostatici mai mulţi soldaţi libanezi pe care i-au decapitat. Cea mai sângeroasă grupare din Liban este Liwa Ahrar al-Sunna din Baalbek care a depus jurământul de supunere faţă de Statul Islamic.

În nordul statului Mali, unde ucide nestigherit, mauritanul Hamada uld Mohamed Kheiru, fondatorul Mişcării pentru Unicitate şiJihad în Africa de Vest a depus jurământul de supunere faţă de al-Baghdadi. Au mai depus jurământul de supunere al-Tawhid şi Brigada Islamului din Korasan, ambele din Afganistan, al- I’tisam din Sudan şi Ansar al-Tawheed din India. După cum se vede, adepţii Statului Islamic devin tot mai numeroşi şi mai activi. Urmează Europa?

Securea şi noua monedă

În data de 14 noiembrie 2014, pică un anunţ bombă. Statul Islamic ce stăpâneşte un teritoriu mare cât Anglia, a anunţat că va bate propria monedă care, “cu voia lui Allah, va fi din aur, argint şi cupru. Această nouă monedă va înlocui pe cea veche, folosită în Siria şi Irak, ce a stat la baza sistemului monetar tiranic ce a dus la oprimarea mercantilă şi satanic a musulmanilor”.

Tot în data de 14 noiembrie, pentru a arăta că nu glumeşte când spune că nimeni nu este mai presus de legea islamică, al-Baghdadi a ordonat pedepsirea unuia dintre şefii Statului Islamic, Jalaybeeb Abu Muntather, acuzat că a luat bani de la musulmani şi a deturnat fondurile ce reveneau grupării jihadiste. Muntather a fost decapitat în public, iar trupul a fost crucificat. După ce capul şi cadavrul au fost expuse mai multe zile, resturile lui Muntather au fost îngropate. De precizat că publicul, doritor de astfel de spectacole, a fost anunţat din timp prin megafoane. De altfel, jihadiştii Statului Islamic decapitează săptămânal musulmanii găsiţi vinovaţi de furt sau viol.

În concluzie, Statul Islamic înseamnă reîntoarcerea la un Ev Mediu şi mai întunecat unde cu toţii vom adopta obligatoriu doar învăţăturile Profetului.

ALEXANDRU   RÎBINSCHI este   absolvent al Facultăţii de limbi şi literaturi străine, Universitatea Bucureşti, scriitor de proză s.f., a publicat în Almanahul Anticipaţia 1990 și este jurnalist…