ALEXANDRU TUDOR – Frică de mai…

 1.

Să sari către lună

A reîntregi

Sculpturile secundelor trecute,

Ținute strâns în sforile uitării:

Să dezmembrezi,

Uitând de ce și până unde zboară,

Toate minutele sub valurile mării.

 

Cine ți-a zis

Că poți să mergi până se lasă ceața,

Fără să-ți cheme pasul lin pădurea?

Că poți avea în față dimineața,

Peste câmpie, peste pământ și drum,

Fără să ai în spate înc-o noapte,

Pierdută iar în negură de fum.

 

Greșește-acum,

Și va greși mereu, ca-ntotdeauna,

Fiindcă nu e un narator omniscient.

Ar fi absurd să vrei să atingi luna,

Când ai pe frunte scris atât de mare:

Repetent.

 

Nu e firesc, de altfel, să respiri în mare,

Cum nu e logic să sari către lună.

Fă-o, când nu e nimeni care să te pună:

Când îți surâde-a valului chemare,

Închide ochii, ține-mă de mână.

Rămâi pe pământ,

În prezent.

2.

Frică

Frica mea de scris poezii

Seamănă cu frica de prezența ta.

Ambele cu același iz de

Câine rătăcit singur în ploaie

Căutându-și lesa.

3.

Ajutor

Un cactus fără țepi

E ca și cum ai vrea

O lingură

Fără toate ecuațiile trigonometrice ale formei ei.

Ajutor,

Mi-e foame dar nu am învățat tabelul funcțiilor.

Oare poți mânca ciorba cu furculița?

4.

O privire

Azi a fulgerat aproape de casa mea.

Mi-a amintit

De tine.

Dar tentativa asta tristă a frumuseții

Pe care am tupeul să o numesc

Poezie

Nu se compară

Cu descărcările electrice

Ale privirii mele când o întâlneşte pe a ta.

Păcat că e senin

De ceva vreme.

ALEXANDRU TUDOR este elev la matematică-informatică, la Colegiul Național „C.Carabella”…