„I believe I can fly, I believe I can touch the sky” … versuri dintr-o melodie, versuri ca oricare altele, transmiţând un mesaj luminos, care îţi induce o stare de libertate şi de încredere. De cele mai multe ori – şi sunt convinsă că sunt şi alte persoane care simt acelaşi lucru – o piesă muzicală reuşeşte să îmi transmită emoţii, anumite stări sufleteşti foarte intense, care capabile să se răsfrângă puternic asupra actualelor stări, să se contopească cu ele şi, într-un final, să le acapareze până în punctul în care îmi modifică substanţial dispoziţia. Ascult muzică des, mult, a devenit o parte din mine. Ascult muzică când sunt în faţa laptopului, când ajung acasă de la şcoală, uneori în pauze, când mă plimb cu rolele sau când conduc. De ce o armonie rezultată prin contopirea unor anumite instrumente muzicale, încoronate de o voce talentată, are un efect atât de important şi de total asupra sentimentelor de moment, sau chiar asupra modului în care te raportezi la realitatea înconjurătoare?

 Preferinţele, precum mare parte a fiinţei umane, sunt subiective iar fericirea vine în valuri filtrate prin prisma experienţei şi a reprezentării fiecăruia asupra vieţii. Ceea ce face sufletul tău să vibreze de emoţie lasă pe altul indiferent iar pe un al treilea îl irită. Şi, cu toate acestea, subiectivitatea când vine vorba de muzică e şi mai relativă. Ea ţine nu numai de personalitate, ci de un cumul de factori. Foarte des îţi selectezi melodiile pe care le asculţi în funcţie de cum  te simţi în acel moment, de emoţiile trăite anterior, de visele tale. Poate muzica deveni un catalizator al tău? Când eşti trist, o melodie veselă şi energică aduce o anumită aură de veselie iar sincronizarea perfectă creează un sentiment de unitate. Muzica, în fundal, intensifică o întâlnire romantică, te ajută să te concentrezi, să te relaxezi, să te calmezi sau să adormi.

Şi tocmai de aceea o consideri… uimitoare. Poate că este o prelungire firească a plăcerii umane de a simţi frumosul. Sau poate că este o prelungire materializată a capacitaţii noastre de a visa, de a experimenta lucruri noi, de a ne elibera de tot ceea ce este negativ.

„I believe I can fly”, chiar şi fără muzic… Ea nu face decât să trezească capacitatea oamenilor, uneori în stare latentă, de a se înveseli şi de a se destinde. Creează un cadru de a fi fericit şi îl menţine. Astfel, poţi atinge cerul… dar ar trebui să ştii mereu că muzica doar te ajută să zbori până la cer, nu îl construieşte. El este deja acolo, iar dacă ea te poartă pe aripi până la el, tu cu siguranță poţi să ajungi până la stele.

Alina PREDA  este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…