Privită în complexitatea sa, dimensiunea sufletească a unui om e formată dintr-o reţea foarte densă de idei, credinţe, păreri şi reprezentări ale noţiunii de bine şi de frumos, care-i asigură echilibrul emoţional şi chiar şi pe cel raţional al existenţei. Toate acestea sunt insuflate de către exterior. De către mediul ambiant, familie, educaţie, religie, toate modelează noţiunile de moralitate şi imoralitate în inima ta încă de când eşti un copil mic, frumos şi neştiutor. Şi inocent…

Şi cu toate acestea, nu simţi că trebuie sa fie ceva puţin greşit? Adevărul e prea vast ca să fie cuprins atât de uşor, iar realitatea e relativă, filtrată prin prisma subiectivităţii fiecăruia. Şi atunci, dacă tu creşti cu nişte concepţii formate de alţii, mai poţi spune că eşti stăpânul propriei tale puteri de judecată? Iar ceea ce este şi mai răscolitor ar trebui să fie faptul că mulţi oameni uită, sau nu vor, să pătrundă dincolo de stratul de superficialitate care însoţeşte prejudecăţile şi să analizeze un lucru înainte să-şi formeze o opinie. Probabil că aceasta este o gravă problemă actuală, lipsa de a discerne informaţiile pe care le primeşti, de a judeca un anumit aspect al realităţii nu obiectiv – pentru că faci parte din realitate – dar pe cont propriu.

Şi astfel se creează diferenţe sociale şi se pun bazele marginalizării. Nu poţi înţelege un lucru fără a-l fi experimentat vreodată şi niciodată nu îl vei înţelege dacă porneşti cu o idee fixă şi greşită. Aş putea da nenumărate exemple, atât la stadiul de generalizare, ci şi ca obiceiuri şi tradiţii ţărăneşti, dar sunt sigură că în adâncul inimii tale aceleaşi lucruri îţi răsar în minte. De ce nu este bine să speli rufe duminica? De ce doar prin frecventarea bisericii poţi găsi cadrul de manifestare a credinţei? De ce toţi americanii sunt proşti? De ce toţi rromii formează treapta de jos a societăţii? De ce nu trebuie să treci pe sub o scară şi de ce o pisică neagră sau o oglindă spartă aduc ghinion?

  Mulţi oameni ignoră, mulţi oameni se tem, mulţi oameni nu ştiu să gândească pe cont propriu, iar un copilaş este deschis atâtor posibilităţi, el este extrem de curios şi explorează lumea înconjurătoare într-o frenezie şi încântare aproape dionisiace. Unde a dispărut acea sete de cunoaştere? Îmi e greu să îmi imaginez că dispare odată cu trecerea anilor, când e clar o trăsătura intrinsecă a spiritului uman. Sau poate că e vorba de faptul că e mai uşor să judeci decât să înţelegi cu adevărat. Poate că nu e atât de simplu, dar empatia e o caracteristica a noastră, iar secolul în care trăim este unul al tehnologiei, al progresului, al  schimbării.

Am ajuns într-un moment în care informaţia circulă atât de rapid, iar noile generaţii sunt atât de precoce, încât să fie trist să nu fi broad-minded şi să crezi, în continuare, în ghinionul adus de o nevinovată pisică neagră sau în generalizări false. Şi ar fi la fel de dezamăgitor să nu pui la îndoială totul, să nu cauţi răspunsuri, să nu-ţi foloseşti creativitatea. Chiar şi acel copil mic, aflat la început de drum, priveşte cu ochi mari în toate părţile, înregistrând realitatea, pe care deşi nu o înţelege ca un om mare, o răsuceşte şi o adaptează propriei sale personalităţi.

Alina PREDA  este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…