Frunzele ruginii şi aerul răcoros al toamnei se răsfrâng în valuri de melancolie în inima oricărei persoane, în sufletul fiecărui şcolar, pentru că este un anotimp amorţit care te trezeşte la realitate din frumosul vis care se numea vacanţă şi te readuce în spaţiul familiar al existenţei tale, care se împarte intre muncă şi casă.

Aşa să fie oare? Pentru marea majoritatea a oamenilor, răspunsul este afirmativ. Şi pentru mine este la fel, iar realitatea gerului care ne învăluie treptat şi a verdelui care se stinge învins mă copleşeşte precum o tristețe neînţeleasă, care nu are niciun motiv aparent, dar care totuşi este acolo, prezentă, fără să o pot ruga să plece. Se măreşte proporţional cu tăria vântului care usucă obrajii şi fiinţa şi se instalează desăvârşit, în timp ce soarele străpunge neputincios nişte nori denşi.

Tu ai acest sentiment  la începutul lunii septembrie? Şi dacă treci în clasa a XII-a, îl trăieşti în intensitatea sa maximă, pentru că emoţii puternice, speranţe timide şi nesiguranță insistentă se cuibăresc în prima rază palidă de toamnă a soarelui şi te cuprind încet, dar sigur, pe măsura ce stai tot mai mult în bătaia soarelui.

Dar nu putem privi aceste luni speciale ale anului şi altfel? Nu spun speciale pentru că ar fi cele mai frumoase şi deosebite, ci pentru că ne conferă o forță şi o hotărâre pe care nu le primim decât de la aceşti copaci care se leagănă, învinşi de galbenul ce-i cuprinde. Da! Este momentul schimbărilor, al noutăţilor, al unui nou început. Un început la şcoală, la serviciu un început pe plan personal, o transformare lăuntrică în bine.

Poţi  simţi resursele bogate din interiorul sufletului tău pe care le-ai adunat pe tot parcursul verii, pe care le-ai alimentat cu distracţie, voie bună şi odihnă, care au fost binecuvântate de multă relaxare şi linişte, astfel încât să te poţi concentra mai bine ca niciodată pe ceea ce ai de făcut. Pentru că ai mintea limpede, clară. Pentru că oboseala din tot restul anului, sentimentul gol şi rece de ciclicitate şi de renunţare se evaporă ca prin farmec , iar peisajul monoton al toamnei, privit prin alţi ochi, poate totuşi să transmită multe. Mult optimism şi multă hotărâre, iar noi, care anul acesta terminăm liceul, avem nevoie mai mult ca niciodată de tot ceea ce aerul rece al lunii septembrie ne transmite.

Tu cum alegi să priveşti toamna? Oh, frumuseţea şi căldura unui tablou de vară se scurg treptat în întuneric, dar vara din sufletul tău mai este acolo? Sau plăcuta linişte interioară, intensa fericire a unor plaje întinse , fermecătoarea mulţumire a unor valuri zgomotoase şi preţioasa relaxare a unor stele limpezi se sting şi ele odată cu venirea toamnei exterioare?