Mark Twain, un mare autor,  ale cărui opere ne-au înfrumuseţat copilăria spunea: „Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa ei”. Dar, ca toţi oamenii   mi-am pus filosofica întrebare: „De unde vine frica?”. Căutând pe internet, cum face orice tânăr al secolului al XXl-lea, am găsit numeroase articole de psihologie care m-au ajutat să înțeleg că frica este un produs al minții umane. Dar, oare, creierul meu nu are altceva mai bun de făcut decât să creeze tot felul de situații înfricoșătoare? Cred că cel care a spus „de ce ți-e frică nu scapi” a fost un om înțelept sau chiar un vizionar, dacă pot să-i spun așa.

Oricum, ce cred eu despre acest sentiment? Cum numeroși psihologi au afirmat, frica reprezintă, în cele din urmă, o metodă eficientă de a te cunoaște mai bine, întrucât, dacă stai și îți enumeri toate lucrurile de care te temi, vei constata că poți să îți înțelegi și să-ți învingi temerile. Astfel, întorcându-mă la citatul lui Mark Twain, curajul nu înseamnă absența fricii, ci stăpânirea ei. Acum, când stau și aștern aceste cuvinte, realizez că și mie mi-e teamă de tot felul de lucruri, precum: întunericul, gândacii, bolile, dezastrele naturale, dar cel mai frică îmi este de viitor. Da, îmi este teamă de viitor, întrucât prezentul nu este deloc „roz”. Nu sunt o pesimistă, încă sper că va veni o vreme în care oamenii se vor putea înțelege între ei, chiar dacă, uitându-mă în jur, nu pot observa decât ură, ascunsă în spatele iubirii și gelozie, ascunsă în spatele cuvintelor motivaționale. Sincer, cred că nu de viitor îmi este cel mai teamă, până la urmă el este o himeră, ci de oameni, deși și eu sunt tot un om.

Discutând, mai ales cu familia, prietenii și colegii mei, am observat că aceeași teamă de oameni se regăsește la toți, sub diverse forme: unii se tem că oamenii dragi o să-i mintă, alții că o să-i bârfească. Astfel, pot spune că toți se tem că vor fi dezamăgiți chiar de cei pe care Biblia spune să-i iubești. Dar, oare, poți să iubești cu adevărat pe cineva? Unora, din rândul cărora fac parte și eu, le este frică să iubească. Poate unii vor întreba: „De ce să îți fie frică să iubești, când iubirea este cel mai frumos sentiment?”. Ei bine, eu le voi răspunde printr-o interogație retorică: „Nimeni nu a fost vreodată rănit de persoana în care avea cea mai mare încredere?”

Frica va rămâne mereu principala piedică, ea ne va determina să ignorăm cele mai frumoase aspecte ale vieții, cum ar fi: iubirea, independența, spontaneitatea și dorința de schimbare. Așa cum afirma unul dintre modelele mele in viață, Charlie Chaplin, „viața este minunată, dacă nu te temi de ea”. În concluzie, aș dori să îi provoc pe cei care-mi citesc articolul să renunțe, măcar o zi, la temerile lor și să facă exact ceea ce vor. Apoi, să stea și să se gândească, din nou, la lucrurile de care se temeau și să realizeze că ele nici măcar nu erau atât de neliniștitoare.